Coltul meu de blog

… e al jumatatii. Sau al nostru. Sau cum vrea el, ca el a dat banii pe motor

Cum s-a intamplat in sfarsit minunea: a plecat ca orice om normal din Timisoara pana la Petrosani cu un prieten cu masina. Au plecat pe la 5 dupa amiaza vineri. Erau tare incantati ca au gasit de vanzare un motor - culmea - functionabil si destul de ieftin; asadar au purces la drum. Nici n-au dat 170 de ron pe benzina…

Curioasa, il sunam din jumate in jumate de ora (am minute cacalau cu el..): “ati ajuns?”, “nu inca”.  Hmm… 200 si ceva de km i-aufacut in… 6 ore! ca au luat-o pe ocolit, ca sa prinda drum mai bun, au mai luat si tepe - au gasit drumuri in reparatii, au stat la cozi intre orase pe drumuri inchise de le-a venit rau..eh, drumuri romanesti…

Partea buna e ca au ajuns la 11 noaptea la omul cu pricina.. I-am lasat in pace sa-si vada de motor si asteptam sa ma sune ca sunt pe drum inapoi. Hmm.. mare mi-a fost mirarea cand la 2 noaptea ma suna ca sa ma roage sa caut pe net detalii despre carburator, ca nu stia exact cum sa regleze relantiul.. apoi m-a rugat sa caut detalii despre incarcare electrica (ca o are electrica, nu mecanica… si e mai cu “spil”). Bineinteles ca la ce chef aveam de cautat noatea pe google.. i-am gasit abia abia niste rezultate… surpriza cea mare a venit cand i-am spus ca am gasit numai in… maghiara!

Buun, au lasat-o balta, mi-au dezmembrat masinocul si au infipt motorul in ea cum au putut ei mai bine. Nedormiti, nemancati, fara un leu in buzunar, au cutreiereat “astia doi”drumurile tarii pan’ la mama naibii s-napoi, dar macar si-a implinit Caius visul: acum are motor