pastele mic (sau pastele mortilor)
Maine este pastele mic, sau cum se spune in popor, pastele mortilor.
Lumea merge la cimitire, mai curata de buruieni mormintele celor dragi si dusi, dau de pomana colaci si oua rosii si mai aprind o lumanare.
Eu.. nu stiu unde sunt ingropate rudele. Eram mica atunci cand s-au dus si nu mai tin minte in care din cimitirele din Timisoara au locul de veci.
As putea insa spune ca, desi suna nasol, nu ma plang din cauza asta. Nu am pierdut pe cineva atata de drag incat sa simt nevoia sa merg pana la cimitir.
Mi-ar place insa sa nu se inchida cimitirele noaptea. E frumos sa te plimbi prin cimitir cand se lasa intunericul. E liniste, e lumina de la multele lumanari aprinse, e miros de flori si o senzatie de calm, departe de poluarea si galagia orasului, cu toate ca cimitirele nu sunt inchise intr-o cupola dar cel putin e mult mai linistit decat afara.
Nu sunt devoratoare de morminte, multi se sperie cand le spun cat de frumos e noaptea in cimitir.. E pur si simplu un loc linistit. Inclusiv cainii sunt mai calmi decat in afara gardului.
In viata mea n-am fost noaptea in cimitir. Si nici nu intentionez sa fac asta in viitorul apropiat. O fi liniste si pace, dar e cam straniu.
mda…nu pot sa nu ma gandesc la ce se afla la 2 metrii in jos. Numai cand trec pe langa cimitir si vad ceva inauntru mi se inmoaie picioarele
“Si noi am fost ca voi si voi veti fi ca noi!”
un adevar crud care se scrie uneori pe morminte…
serios? doamne ce sinistru
dar foarte adeverat..
hmmpf.
never tried, tocmai pentru ca se inchid.
si nu am chef sa sar gardul.
tu cum naiba ai intrat … ?
pai.. cimitirul din sagului are o gaura undeva pe lateral
iar cel mic de langa bazare are o alta gaura mare tot pe margine.. pretty easy 
Plus ca, inainte, cimitirele nu se inchideau noaptea.
Eu mai tin minte foarte vag unde se “odihnesc” rudele noastre… oricum nu am fost cred ca niciodata sa vad.
ok…zici ca e fain in cimitire noaptea ca e liniste….ai fost n parcul botanic sau na..in alte parcuri. Cam peste tot este liniste noaptea, in locuri unde macar nu sunt mesaje subtile de genul : “vei muri!”
Uff..doar cand trec pe langa un cimitir ma cuprind fiori. Nu mi-e teama de morti sau de morminte doar ca imaginatia mea e prea bogata ca sa ma pot plimba noaptea intr-un cimir cat despre liniste, cu siguarnta nu as simtit`o.
hmm.
gaura aia de la cimitiru’ din Sagului a fost reparata. cred. plus ca acolo unde era gaura, erau is caini. grr.
oricum, eu unul n-as intra in cimitir decat sa pozez, iar noaptea fara trepied e cam aiurea. doar n-o sa-mi sprijin camera pe morminte.