ma joc..
Ma joc de-a viata.. ma joc de-a vati-ascunselea si ba da ba nu.
Ma joc si cu focul, si cand arde si cand e stins.
Ma joc cu ganduri si cu semne.. Le vad, le aud, le bag sau nu in seama.
Si mi-e bine. Nu ma plang, nu dau din coada. E o stare de bine care incepe sa-mi dea tarcoale.
Cu totii luam bobarnace, unii cad, altii se clatina. Eu am cazut, undeva jos de tot, si nu mi-a placut. Am avut nevoie sa ma ridic si am gasit ajutorul perfect, de unde nici nu ma asteptam. Se poate..
Confuz? Asta e jocul..
Apropo, imi revin 
Viata e un joc si o joaca. Monotonie, prea mult realism si sa nu uitam de sedentarism, toate intervin cand uitam sa fim copii, cand uitam sa ne jucam.