poveste
Sa rad sau sa plang… ma mai gandesc
Doi copii nebuni au chef sa se simta bine. Se intalnesc si e totul ok. Pana la prima piedica.
Se hotarasc sa mearga mai departe, in alta parte. O piedica ii asteapta si acolo.. dar scapa repede de ea.
Purced impreuna.. dar al naibii de treaba ca iar se impiedica. Si se impiedica bine..
Unul renunta, celalalt se simte penibil. Penibil, nervos, suparat..
Cifra 3.. e vinerea mare si cifra isi spune cuvantul.
E ciudat. Semne, piedici si stari, toate amestecate.
Un suflet totusi zambeste. Il doare-n fund de piedici. Asculta semnele.
Pasta de dinti a iesit deja din tub… poate a iesit prea multa, dar inapoi sigur nu mai intra 
Of of… cate subintelesuri…
Las’ ca poate copiii se simt mai bine acum 
Si pun pariu ca nu se gandesc prea mult la piedici. Vor creste si vor fi mult mai puternici ca orice piedica ce se poate ivi.
Si cred ca am scris aiurea… chestii cu subinteles, care nu vreau sa fie interpretate gresit. E de la bere, sunt sigura