In teorie e simplu procesul de obtinere, ai nevoie sa iti faci rezidenta, apoi imediat poti avea si buletinul pe loc. In practica e o idee mai complicat cand faci cererea chiar in perioada in care toata lumea pleaca in concediu..

Ideea nu era sa ma plang ca am asteptat aproape 2 luni pana sa-si miste dosul aia de la primarie, ci sa ma laud ca am intrat in randul oamenilor care teoretic sunt normali. Dupa 2 ani de piedici si alte rahaturi sunt mandra ca am reusit sa obtin si mult folositorul buletin, ca sa  nu se mai uite lumea stramb la mine cand le spun ca n-am

Ce vorbesc femeile intre ele?
E ceva nou si pentru mine pentru ca discutiile cu Ramo nu s-au redus niciodata la ce fel de balsam de rufe folosim, discutiile cu sora-mea nu au ajuns la cum sa ma dau cu oja fara sa dau pe langa iar discutiile cu colegele de scoala au fost mai interesante decat ce pastile  de tantari sa bag in priza…

Stiu ca pare sarcastica treaba, pana la urma e normal sa vorbesti lucruri de genul, dar sa vorbesti intr-una timp de 20 de minute despre cum isi impatura colega hainele dupa ce le calca e prea de tot. O colega era pe jumatate dezbracata in vestiar cand a fost rugata sa ii arate unei alte colege cum isi impatura ea hainele. Abia se descheiase la pantaloni cand a fost nevoita sa puna mana pe o haina si sa o despature ca sa vada cealalta cum se face mirifica actiune de impaturat.
A urmat apoi seria de intrebari “si cum calci manecile?”, “si dai cu calcatorul si dupa ce impaturi?”, “dar.. dupa fiecare pliu sau cand e gata impaturat?”

As putea spune ca am invatat multe in minutele acelea si ca as putea scrie o enciclopedie despre arta calcatului si ce poti face cu un calcator. Din pacate m-a amuzat asa tare toate treaba ca ma concentram sa nu pufnesc in ras. Vorbeau cu atata caldura despre asta si erau atat de entuziasmate incat cea interogata a uitat ca are pantalonii dati jos pana aproape la genunchi tot timpul acesta.

Nu fac misto de ele, mi se pare doar amuzant cum o treaba banala, pana la urma, poate deveni subiect lung de discutie cand vine vorba de femei. Si eu sunt una dintre ele dar pana acum n-am reusit sa fac sa dureze o astfel de conversatie.

Raspund politicos daca sunt intrebata dar mi se pare mult mai interesant sa vorbesc despre noul meu GPS, despre ce laptop performant am vazut in ultima vreme sau pur si simplu despre ce-am facut cu o zi inainte.

In orice caz.. prefer sa am discutiile, de oricare natura ar fi ele,  intr-o pozitie mai putin vulnerabila decat cum s-a intamplat cu cele 2 colege ale mele

Au aparut ciresele. Orasul miroase a tei, e cald (nici nu mai spun de cat de aiurea e ca nu gasesc un loc de parcare cu macar putina umbra…) si vanzatorii ambulanti urla-n megafon!

Yep, that’s right, ditamai dubita “decapotata” plina cu fructe si legume ce in mod normal le gasesti in piata se invarte in jurul blocului de cateva minute.
Now… aici nu exista piata (cel putin in Piacenza). Din cate am inteles e ilegal sa vinzi produse culese direct din pamant, tot ce bagi sub nas cumperi din supermarket. Totusi, e a doua oara cand incerc sa ma uit la un serial inteligent si ma trezesc ca nu mai aud nimic in afara de “2 kg la 5 euro!”, “ia lubenita iefitna!”.

Imi vine sa fac o poza la masina, au parcat chiar langa geamul meu dar .. sincer mi-e rusine There, i said it. Sunt 2 vanzatori care vorbesc cifre si baga produse in traista celor 3-4 vecini iesiti in strada.

Oferta lor e buna, vreau sa zic mult sub pretul normal din magazin. Ciresele (ca tot ma iau de ele… ) costa intre 6 si 7 euro/kg, iar oamenii astia de afaceri ilegale le vand de 3 ori mai ieftin.

Bine.. niciodata nu sti ce cumperi. Si daca suna tentant, nu se stie de unde sunt luate toate legumele si fructele, plus ca le plimba-n soare cateva ore pana nenea cu megafonul ramane fara voce.

Da, afaceri ilegale, pentru ca e ilegal ce fac ei (si foarte foarte ciudat…) Macar sunt constienti ca sectia de politie e dupa colt? (i live in a very safe neighborhood )

E a doua oara cand se intampla sa treaca masina lor pe-aici. E o treaba ce n-o vezi in fiecare zi si nu te astepti sa se intample intr-un orasel linistit si atat de plin de politie si paza.
Oh well, sa zicem c-am trait s-o vad si pe asta

Nu e noua, dar nici prea veche. Nu e frumoasa (recunosc…), dar nici oribila. Important e ca e a noastra, nu a altora

Mi-a mai trecut entuziasmul de atata vreme, nu mai e ceva asa nou. Plus ca afara e o vreme de rahat si nu am chef nici macar sa plec la lucru.. dar trebuia sa scriu 2 cuvinte despre treaba asta ca si-asa mi-e blogul in paragina de ceva timp.

De gasit n-a fost greu (masina..). Ai zeci de locuri de unde alege.
Prostia ce-am facut-o a fost ca n-am luat-o de la “magazinul de masini”, am luat-o de la un .. nenea. Am luat-o mult mai ieftin decat exista pe piata (am cautat diferente de pret si am luat-o cu cel putin 1000 de euro mai ieftin. Da, nici mie nu-mi vine sa cred..), numai ca surpizele nu s-au lasat asteptate.

Totul e nou pe masina (roti, frane, revizie abia facuta.. ), numai ca nenea a “uitat” sa lase in portbagaj vesta, trusa medicala, cric si tot restul de maruntisuri care teoretic isi au locul in masina at all times. Probabil de ciuda ca tocmai a investit cate ceva in masina si tocmai o vinde mai departe.. Ma rog, sa fie el sanatos, probabil ii tine vesta de cald iarna sau ceva de genul.

Cu asigurarea a fost mai.. ciudat. Factorii ce intra in pret sunt “prima masina”, “prima asigurare”, “permis de relativ putin timp” si (asta mi se pare tare ciudat..) “nu locuiesti cu nimeni in casa care are masina si asigurare”. Asa ca am facut drumuri si drumuri ca sa gasim o asigurare care sa nu le lase muritori de foame. Am gasit pana la urma cu 900 si ceva de euro pe an.
Stiu ca suna al naibii de mult, dar pentru italieni e ceva.. normal. E chiar foarte putin pentru o prima asigurare (aici, cel putin)..

Asa ca am reusit sa intram in randul oamenilor Everybody and his dogs have a car! Sper ca urmatoarea sa fie de la ‘magazin’ si cu garantie, dar momentan e foarte bine si asa.

Tipa (nu mai stiu cine era, o italianca frumusica) era la o sala de fitness si un reporter ii lua interviu in timp ce ea mergea agale pe o banda mergatoare.

“Ce ai mancat azi?”, suna una din intrebari; “Pai.. un mar de dimineata si o banana ceva mai tarziu.” Domnisoara era IN sala de fitness, cu un mar si o banana in stomac. Presupunand ca la sala depui efort, ma  mir ca nu a lesinat de la mers pe banda si vorbit in acelasi timp..

E adevarat ca nu e o placere sa vezi manechine defiland pe scena impreuna cu sunci atarnand 3 kilometrii inainte si dupa ele, dar ce povestea tipa asta mie mi se pare iesit din comun.
Cu gura ei a spus ca daca ii e pofta de ceva dulce, trebuie sa se abtina ca o ingrasa. Nici macar suc nu baga in ea, numai apa plata.

Fratele meu! femeia asta traieste cu aer (macar de ar fi si ala curat.. poate praful mai tine de foame, naiba stie).

Cunosc intr-adevar persoane care sunt slabe de la natura.
Cel mai apropiat exemplu (propriu + figurat) este sora-mea a’ mica. Poate manca ciocolata dupa ciocolata, mananca prajituri si cartofi prajiti, bea suc si chiar bere (e adulta ) si totusi n-am vazut-o niciodata sa ajunga macar la 50 de kg, dar mai sa treaca de ele.

De ce se chinuie fetele astea in halul asta n-am sa inteleg.
O bucatica de ciocolata din cand in cand nu ingrasa. Un pahar de suc la fel. O felie de praji nu mananci in fiecare zi..

Sa traiesti cu fructe si apa. Asta da viata…

Am folosit:

1 broccoli (recomand macar 2 bucati, mai maricele)
4 oua
branza rasa (telemea, cascaval, cas.. orice; eu am pus mozzarella)
2 linguri de faina
sare

Cum se prepara:
Se fierbe broccoli desfacut buchetele in apa sarata (3-4 minute e de-ajuns).
Intre timp, se separa ouale iar albusurile se bat spuma.
Dupa ce a fiert broccoli, se scoate din apa si se zdrobeste cu furculita (ca pireul).
Se amesteca broccoli zdrobit cu galbenusurile de ou, branza rasa, faina si albusurile spuma. Se adauga bineinteles sare.
Se pune amestecul de broccoli intr-o tava unsa cu unt sau un vas de jena (sau.. intr-o forma de tort ca a picat mai la-ndemana) si se da la cuptor 20-25 de minute.
PS: merge super cu smantana

Am inceput sa mananc fructe de-alea de le poti lua in mana, nu bucatele gasite prin iaurt. Imi fac pofta colegii la lucru. Mancare de la gura omului mi se pare de prost gust sa cer, asa ca seara dau fuguta sa imi iau mai un mar, mai o capsuna.. si ma minunez.

Fructele, legumele.. par a fi crescute intr-o gradina ciudata. Prunele au dimensiunea unui mar! Pepenele are gust.. pur si simplu “naspa”. Nu-mi aduc aminte cand am lasat ultima data o para muscata sa isi fi schimbat culoarea..

Mi-e dor de perioada de cand eram mica si “confiscam” cate o capsuna din gradina vecinului sau ma faceam cat puteam de mica de rusine cand ma certa vreo tata Leana ca de ce am indraznit sa ma intind peste gardul ei sa-i fur o para..

Ma rog, asta ma racaie de ceva vreme. Mi-e pofta de un fruct dar imi trece repede. Multe au gust de apa si am impresia ca am nasul infundat de nu miros.

E o reteta nici simpla, dar nici imposibila. Ia ceva timp pana e gata, dar merita efortul chiar daca e mai simplu de luat de la cofetarie

Pentru dobos trebuie preparat un blat, crema de ciocolata si caramel.

Ingrediente pentu blat:

• 7 oua
• 150 g zahar
• 100 g faina
• un varf de sare
• esenta de vanilie

Ingrediente pentru crema:

• 4 oua
• 150 g zahar
• 150 g ciocolata
• 200 g unt

Ingrediente pentru caramel:

• 200 g. zahar
• zeama de la o lamaie

Cum se face dobosul:

1. Se prepara aluatul

Se separa galbenusurile de albus.

Se bat galbenusurile cu zaharul si esenta de vanilie.

Se bat si albusurile cu varful de sare spuma, separat.

Se amesteca apoi galbenusurile cu albusurile, apoi se adauga treptat faina.

2. Se coc foile de aluat

Se iau din compozitie cate 2-3 linguri de aluat si se coc pe rand foile de dobos.

(se coc pe fundul unei forme de tort, ca sa capete forma rotunda. Se aseaza 2-3 linguri de aluat pe hartie de copt pe fundul formei si se lasa in cuptor 4-5 minute.)

Se lasa apoi foile la racit.

3. Se prepara crema de ciocolata

Se bat ouale cu zaharul, apoi se pune compozitia pe foc.

Se adauga ciocolata in compozitie si se lasa pe foc pana se topeste si se ingroasa.

Se freaca untul cu mixerul iar cand devine aproape spuma se amesteca cu crema de ciocolata.

4. Se prepara caramelul

Se pun pe foc mic zaharul si zeama de lamaie.
Se lasa pe foc amestecand tot timpul pana se topeste zaharul iar compozitia devine aurie.
Se toarna apoi caramelul pe una din foile de dobos (una mai frumoasa..), se taie apoi foaia de blat in bucati mai mici (ca si cand s-ar servi tortul) si se lasa la racit (ca sa se intareasca pe blat caramelul).

5. Se asambleaza tortul dobos

Se unge prima foaie de dobos cu crema, se aseaza o alta foaie deasupra, si tot asa pana la ultima foaie.

Se aseaza deasupra tortului foaia imbracata in caramel si se tine dobosul in frigider pana la servire.

De fapt, Security Tool e o forma de malware care se instaleaza automat pe calculatoare, deobicei fara ca userul sa isi dea seama. Se ia mai usor ca o raceala, deobicei de pe site-uri hackuite sau dinadins construite ca atunci cand se da click pe vreun buton sa se instaleze automat in sistem, fara permisiune (clickjacking, parerea mea).

Partea buna e ca nu face nimic rau fisierelor. Nu distruge, nu sterge, nu infecteaza.
Partea proasta e ca blocheaza tot.

Se instaleaza ca la mama acasa, blocheaza accesul la orice program si fie ca vrei sau nu sa deschizi vreo aplicatie – iti apare mesaj cum ca fisierul X e infectat, nu poate porni, ai virusi si este recomandat sa cumperi licenta pentru Security Tool ca sa scapi de zecile de probleme pe care le gaseste programul.

Calculatorul de fapt nu are nimic, totul e ok, doar ca acest program blocheaza accesul la orice vrei sa faci si e al naibii de enervant.
Nu am reusit sa deschid nici macar o poza, ce sa mai spun de antivirus.
Am incercat sa-l opresc din task manager (CTRL + ALT + DELETE sau START -> RUN -> taskmgr, pentru cui ii merge macar una din variante), dar a reusit sa il blocheze si pe el.

Solutia e insa la 10 minute departare, dupa ce se intra in panica.

1. Primul lucru la care m-am gandit a fost sa il sterg. Din pacate insa nu merge asa simplu, pentru ca programul porneste odata cu Windows. Stie sa isi bage un fisier la startup si odata ce a pornit windows, nu mai ai ce face.

Task manager nu porneste, ca sa poti opri procesul fortat, asa ca solutia este sa redenumim fisierul.

Inainte de toate, deschidem My Computer si mergem la Tools -> Folder Options, tabul View.
Aici trebuie bifata optiunea “Show hidden files or folders” (folderul Application Data e ascuns) si de-bifata optiunea “Hide protected operating system files (Recommended)” (ca sa putem vedea fisierul cu pricina).

Porcaria se afla aici:
C:\Documents and Settings\All users\Application Data

Mergem la locatia cu pricina si gasim un folder avand ca nume o serie de cifre. Aici sta bine mersi programul nedorit.
Intram in folder si redenumim fisierul.

2. Se da restart la computer.

3. Mergem din nou in C:\Documents and Settings\All users\Application Data si stergem folderul avand ca nume seria de cifre.

Mergem apoi in meniu, Tools -> Folder Options, tabul View si bifam la loc “Hide protected operating system files (Recommended)” si “Show hidden files or folders”

4. Ne bucuram ca mai avem 3 pasi si gata

5. Scanam computerul, s-ar putea sa mai existe niste bube si ar fi bine sa stim de ele.

6. Intre timp, mergem la Start -> Run si scriem in casuta aia mica msconfig. Mergem la tabul Startup si gasim fisierele care pornesc odata cu Windows, printre care si fisierul de ale carui probleme tocmai am scapat.

Il debifam de acolo, sa fim siguri ca nu mai porneste data viitoare cand pornim calculatorul.

7. Pentru o si mai mare siguranta, il putem sterge si pe asta. Odata debifat din msconfig stim sigur ca nu mai porneste, dar de ce sa nu il stergem de tot?

Mergem din nou la Start -> Run, scriem de data asta in casuta regedit.
Aici, urmam calea fisierului, care este:

HKEY_LOCAL_MACHINE -> SOFTWARE -> Microsoft -> Windows -> CurrentVersion -> Run

Stergem fisierul de acolo si , voilà, am terminat.

PS: nu e deloc sanatos sa umblam cu fisierele registry sau sa modificam lucruri din Windows dupa capul nostru. Un fresh install si mai multa atentie pe internet e mult mai sigur. That goes for me, too

Deci, sa revenim.

S-a terminat o saptamana in care am gatit in draci. Frigiderul nostru minunat ingheata mai ceva ca la polul nord, asa ca momentan mancarea sta imprastiata prin toata bucataria. Ca sa nu aruncam mancare (i hate wasting food) am facut o pizza cu de toate. Reteta, coming soon bineinteles.

Prajituri – n-am mancat atatea nici cand trebuia sa ma impart de sarbatori in toate partile. M-a mancat in dos si-n spate sa imi arat talentele de bucatarie si de fiecare data cand zic “gata cu prajiturile” iubi face niste ochi ca-n desene animate si… cum sa refuzi asa ceva?

In alta ordine de idei, serviciul de expediat colete prin posta e de tot rahatul. Am vrut sa -i fac o surpriza la sora-mea de ziua ei, i-am trimis un colet. L-am pus la posta in 5 decembrie…. n-a ajuns nici in ziua de azi. Postarita zice ca l-a trimis cu avionul, eu zic ca mai bine il trimitea cu caruta sau cu balonul, ajungea demult.

Am facut reclamatie, cu toate ca nu mai are absolut nici un farmec… si daca cineva s-a lacomit la o tabla de ciocolata, sa le fie de bine.

O ultima idee din saptamana asta: batraneii sunt la fel si peste hotare.
Am avut de stat la cozi saptamana asta. Treburi de oameni mari..
Nimeni nu se impinge, nimeni nu se calca in picioare. In schimb se baga in fata cu mult calm… Si se cearta intre ei, tipa, injura, dar nu se jignesc unul pe celalalt. Se chinuie sa demonstreze fiecare pe rand ca are dreptate, dau din cap, gesticuleaza…
E chiar amuzant sa asisti la o astfel de cearta, sper ca nu s-a suparat nimeni ca m-a pufnit rasul.