Coltul meu de blog

… sau telefoane celulare. Sau doar telefon. Simplu. Asa am ajuns in ziua de azi sa ne referim la aparatele fara fir cu care vorbesti cu alte persoane

Inainte mai auzeai pe strada si ‘caramida’. Muti umblau cu caramizi prin buzunare in timp ce altii se laudau cu un Siemens A50 sau cu un Nokia 3310. Telefoana bune, nimic de zis dar in comaratie cu ce e acum pe piata - un mic nimic.

Mi-am adus azi aminte de evolutia telefoanelor pentru ca am fost la un prieten care avea musafiri. Unuia i-a sunat telefonul. Era un Siemens A55. Cum mi-am dat seama? Dupa melodie.

Erau atat de putine telefoane mobile incat le stiai pe toate dupa sunet. Cand ii suna telefonul cuiva pe strada, imediat stiai ce telefon are. Acum e mai greu sa le deosebesti, nici daca te uiti la ele nu prea reusesti sa iti dai seama exact ce fel de telefon mobil e…

Primul meu telefon l-am cumparat in clasa a 10-a. Ai mei n-au vrut sa imi ia telefon asa ca eu am strans banutii de mancare pentru scoala si mi-am adunat 3 milioane de lei (vechi) si ceva sute de mii (tot vechi). M-am incapatanat sa imi iau telefon mobil si am reusit sa-mi cumpar un amarat de Motorola T190. Modelul ala mic care suna atat de ascutit incat iti doresti sa il tii pe silent tot timpul A costat 3 milioane fix, si am cumparat si o cartela cu numar, cu vreo 200 de mii.
Am fost tare mandra…
Eram ultima din clasa care si-a luat telefon.. ca restul colegilor aveau deja Aveau de la mami si tati direct… eu - indirect

Prin clasa a 11a ma tot batea la cap prietenul sa mi-l schimb. Am fost la piata (da.. in piata!) , l-am vandut pe T190 si am gasit un Siemens A55. Am facut o mica afacere bulgareasca, dar am avut telefon nou.

In clasa a 12-a un vecin isi vindea telefonul. Sony k300i. Si-asa aveam deja 2 numere, am zis ca-l iau. L-am luat si il am si acuma.

In afara de sony, mai ma un nokia micut. Nu stiu ce model e, dar e bun de tinut abonamentul in el