Ce vorbesc femeile intre ele?
E ceva nou si pentru mine pentru ca discutiile cu Ramo nu s-au redus niciodata la ce fel de balsam de rufe folosim, discutiile cu sora-mea nu au ajuns la cum sa ma dau cu oja fara sa dau pe langa iar discutiile cu colegele de scoala au fost mai interesante decat ce pastile  de tantari sa bag in priza…

Stiu ca pare sarcastica treaba, pana la urma e normal sa vorbesti lucruri de genul, dar sa vorbesti intr-una timp de 20 de minute despre cum isi impatura colega hainele dupa ce le calca e prea de tot. O colega era pe jumatate dezbracata in vestiar cand a fost rugata sa ii arate unei alte colege cum isi impatura ea hainele. Abia se descheiase la pantaloni cand a fost nevoita sa puna mana pe o haina si sa o despature ca sa vada cealalta cum se face mirifica actiune de impaturat.
A urmat apoi seria de intrebari “si cum calci manecile?”, “si dai cu calcatorul si dupa ce impaturi?”, “dar.. dupa fiecare pliu sau cand e gata impaturat?”

As putea spune ca am invatat multe in minutele acelea si ca as putea scrie o enciclopedie despre arta calcatului si ce poti face cu un calcator. Din pacate m-a amuzat asa tare toate treaba ca ma concentram sa nu pufnesc in ras. Vorbeau cu atata caldura despre asta si erau atat de entuziasmate incat cea interogata a uitat ca are pantalonii dati jos pana aproape la genunchi tot timpul acesta.

Nu fac misto de ele, mi se pare doar amuzant cum o treaba banala, pana la urma, poate deveni subiect lung de discutie cand vine vorba de femei. Si eu sunt una dintre ele dar pana acum n-am reusit sa fac sa dureze o astfel de conversatie.

Raspund politicos daca sunt intrebata dar mi se pare mult mai interesant sa vorbesc despre noul meu GPS, despre ce laptop performant am vazut in ultima vreme sau pur si simplu despre ce-am facut cu o zi inainte.

In orice caz.. prefer sa am discutiile, de oricare natura ar fi ele,  intr-o pozitie mai putin vulnerabila decat cum s-a intamplat cu cele 2 colege ale mele

Au aparut ciresele. Orasul miroase a tei, e cald (nici nu mai spun de cat de aiurea e ca nu gasesc un loc de parcare cu macar putina umbra…) si vanzatorii ambulanti urla-n megafon!

Yep, that’s right, ditamai dubita “decapotata” plina cu fructe si legume ce in mod normal le gasesti in piata se invarte in jurul blocului de cateva minute.
Now… aici nu exista piata (cel putin in Piacenza). Din cate am inteles e ilegal sa vinzi produse culese direct din pamant, tot ce bagi sub nas cumperi din supermarket. Totusi, e a doua oara cand incerc sa ma uit la un serial inteligent si ma trezesc ca nu mai aud nimic in afara de “2 kg la 5 euro!”, “ia lubenita iefitna!”.

Imi vine sa fac o poza la masina, au parcat chiar langa geamul meu dar .. sincer mi-e rusine There, i said it. Sunt 2 vanzatori care vorbesc cifre si baga produse in traista celor 3-4 vecini iesiti in strada.

Oferta lor e buna, vreau sa zic mult sub pretul normal din magazin. Ciresele (ca tot ma iau de ele… ) costa intre 6 si 7 euro/kg, iar oamenii astia de afaceri ilegale le vand de 3 ori mai ieftin.

Bine.. niciodata nu sti ce cumperi. Si daca suna tentant, nu se stie de unde sunt luate toate legumele si fructele, plus ca le plimba-n soare cateva ore pana nenea cu megafonul ramane fara voce.

Da, afaceri ilegale, pentru ca e ilegal ce fac ei (si foarte foarte ciudat…) Macar sunt constienti ca sectia de politie e dupa colt? (i live in a very safe neighborhood )

E a doua oara cand se intampla sa treaca masina lor pe-aici. E o treaba ce n-o vezi in fiecare zi si nu te astepti sa se intample intr-un orasel linistit si atat de plin de politie si paza.
Oh well, sa zicem c-am trait s-o vad si pe asta

Ce insa nu lipseste din nici un magazin sunt cozonacii si Craciunitele (e vorba de o floare!). E frumos sa respecti traditiile si se pare ca italienii le respecta cu sfintenie.

Cozonacii au prioritate de Craciun si Anul Nou. Eu nu prea ma dau in vant dupa ei dar am fost curioasa sa stiu de ce sunt atat de importanti si se cumpara in draci. Asa ca am cautat peste mari si tari si am gasit legenda pe google

Se spune ca in urma cu cateva sute de ani a fost odata ca niciodata un nobil. Domnul in cauza s-a indragostit de fata unui brutar sarac.
Ca sa ii castige dragostea, s-a deghizat intr-un brutar si a inceput sa lucreze pentru tatal fetei.
A inventat o paine facuta cu stafide, coaja de portocale si lamai confiate.
De atunci a ramas cozonacul un simbol de Craciun.

Supermarketurile de aici au intr-adevar un sistem fainut de facut puncte pe card. Ai posibilitatea de a-ti face card la cam orice magazin mare iar la fiecare cumparatura castigi puncte cu care iti poti alege ‘cadouri’. E adevarat ca pentru un ghiozdan, de exemplu, faci cumparaturi de cateva sute buuune de euro dar aduni puncte peste puncte si la un moment dat iti poti alege un produs din catalogul lor special, pe gratis.

De aici insa pana la a oferi reduceri de 1 euro la fiecare 10 euro cheltuiti e o diferenta. E ok sa atragi clientii prin oferte (primim oferte in posta in fiecare saptamana), dar ofera ceva ce sa si merite drumul pana la magazin!

Ofertele de reduceri la haine, la aparate electronice sau lucruri care chiar costa sunt binevenite, imi convine sa dau cu 30-40 de euro mai putin pe o pereche de pantaloni sau pe o imprimanta, dar cand vad ca fac magazinele reduceri de 20 de centi la oua si faina ma iau cu mainile de cap..

Sunt intr-adevar diferente uneori mari intre preturile magazinelor, dar ce rost are sa merg pana la magazinul X, numai ca au painea mai ieftina ca e la oferta cand oricum platesc mai mult pe alte produse? Doar nu merg pana acolo ca sa cumpar un singur produs…

Dar lumea o musca. Pentru ca li se ofera un bon de reduceri la nu-stiu-ce produs si ii tenteaza sa foloseasca bonul. Pe langa minunatul lapte la jumatate de pret banuiesc ca mai cumpara si altele si tot acelasi rahat au facut.

A inebunit lumea pe perioada crizei. Suntem toti atrasi de bonuri si punctulete. Nu se mai uita lumea la preturi in general ca sa stie la ce magazin merita intr-adevar sa faca cumparaturi, ci se iau dupa bonuri si iau tepe considerabile dar se bucura ca au cumparat 3 kile de faina mai ieftin ca ieri.

E vorba de o campanie de rosii unde am avut bafta anul asta sa lucrez pana acum numai cu italieni. Nu ma omoram cu munca si aveam timp sa port conversatii chiar ok cu ei. De la mancaruri traditionale la ce-a mai facut presedintele (nici nu mai era nevoie sa ma uit la stiri..).

De cateva zile insa imi doresc sa fi plecat toti romanii acasa si sa scap de intrebari de genul “cat castigi? si prietenul tau?”. Chiar sunt intrebari de rahat care nu-si au locul pentru simplul fapt ca.. nu e treaba lor! Era mai interesant sa imi povesteasca ce mai e nou prin Timisoara, ce e frumos de vazut in orasul lor sau care vin cred ei ca merita incercat..

Asa ca am ajuns la concluzia ca pe romani nu-i intereseaza cat costa un bilet de tren pana la Roma, ce e interesant de vazut pe langa oras sau ce suvenir ar putea duce la cel mai bun prieten… pe ei ii intereseaza care e painea cea mai ieftina pentru ca asta vor povesti probabil cunoscutilor cand se intorc.

Majoritatea nu stiu decat sa judece. Se uita stramb cand te vad ca mananci o pizza in oras sau bei un suc la o terasa.. barfesc cand vad ca nu cumperi cafeaua la oferta, o iei pe aia cu 1 euro mai scump ca e mai buna.

N-am auzit pe nici unul sa se laude ca a vazut o biserica frumoasa (cum s-a bucurat surioara-mea, de exeplu) sau ca a vazut cat de frumos arata o strada cu blocuri si case (cum a vazut prietenul ei).

Asa ca nu pot decat sa astept cu nerabdare sa se termine campania si sa plece toti acasa sa-si vada de treburile lor, nu ale altora. E pacat sa vi intr-o tara straina si sa pleci acasa cu amintirea peretilor din apartament si cu nervi ca ai castigat cu 10 euro mai putin decat colegul tau.

Am fost sa dam doctorului de dinti banii pentru interventia chirurgicala in avans, ca sa fie toata lumea happy si ca sa fim siguri ca va decurge totul ok. Numai bine ca m-a luat ca din oala cand a vazut banii si a hotarat ca ar fi o idee buna sa ma taie pe loc..

Din momentul in care m-a pus pe scaun s-a vazut valoarea banului. Altfel se poarta cu tine, altfel vorbeste si cata grija ca sa fie totul igienic in jur n-am vazut decat in Grey’s Anatomy.

Pentru inceput am primit 2 anestezii, de se invartea camera cu mine (o a 3-a am primit-o mai tarziu). Un alt doctor a inceput operatiunea (prin a pune ciment prin gaurile din dinte). A fost certat insa pentru ca nu a pus ciment din ala bun! Trebuia sa imi puna ciment din ala bun! Asa ca a venit cu coada-ntre picioare, a scos ce-a pus initial si ma pot lauda ca am ciment de cea mai buna calitate pe dinti

Am primit si niste picaturi extra ca sa mai amelioreze senzatia de frica (recunosc ca sunt un chicken si toata tremuram). Nu stiu ce mi-au dat dar imi venea sa rad intr-una dupa ce le-am inghitit..

Au lucrat impecabil. Desigilau totul in fata mea, doctorul a schimbat manusile de vreo 4-5 ori, tot ce atingea gingia sau orice – se arunca si se folosea alt instrument (nu se sterilizeaza nimic, tot ce foloseste este nou si desigilat in fata pacientului). Una din asistente a tusit de doua ori, a fost poftita afara din sala.

Ideea in mare e ca au facut o lucrare perfecta, cum zice doctorul. Nici macar nu se observa ca cineva a umblat la dinti (in afara de ata chirurgicala nu se vede nimic). Se va observa doar la silueta pentru ca mai cateva zile nu pot manca decat iaurt, lapte si multa inghetata

Momentan pot sa scriu ce frumos e la dentist. E curat, igienic, au si un acvariu mare cu un peste simpatic, oamenii sunt de treaba, glumesc cu tine si iti zambesc cand intri pentru ca e scump al naibii!
(au si un poster care spune un mare adevar: “Dumnezeu ti-a dat dinti sanatosi de 2 ori, a treia oara ii platesti!”)

Am scris in mesajul de data trecuta ca mi se parea scump 100 de euro. I was wrong!

A mai trebuit sa merg, pentru ca nu puteam sa raman cu 2 gauri in dinti pentru restul vietii. Ieri am fost ca sa, teoretic, imi inchida tot si gata. Si ar fi fost super daca nu li se casuna sa imi faca radiografie.

Om de rand ce sunt, m-am uitat la ea ca la felul 7. De unde sa vad ca am o problema ce costa. Da’ costa bine!

Tanti doctor mi-a explicat ca e grav, dar se rezolva repede. O mini-interventie chirurgicala si scap de problema de tot. Trebuie numai sa imi taie radacina dintelui. O mica incizie in gingie, harst! taie particica de radacina, pune un os la loc si il acopera cu o membrana. Cu anestezie bineinteles ca i-am spus ca mi-e frica de mor. M-am linistit pe moment, pentru ca, nu-i asa, doctorii iti zambesc cand mergi la ei.

Cu zambetul pe buze ne-a pus si factura in fata… Care fata a trebuit sa mi-o adun de pe jos. Cautam virgula… 1288 si nici o virgula! clar ca nu putea aparea virgula dupa cifra 2, dar nici dupa primul 8 macar? N-am inteles o iota din ce explica doctorul ca trebuie platit, mai ca uitasem sa respir. Aia sunt euro de care vorbeam si mie nu-mi venea sa cred. A vorbit iubi cu el si pana la urma am cazut de-acord ca se poate face si fara factura toata treaba. A scazut din suma si am ramas modica suma de 700 de euro.

Sa fiu al naibii daca nu regret ca n-am dat la medicina. E strigator la cer (e aproape un salar) dar din cate am vorbit cu altii, astea sunt preturile care se practica in lumea dintilor.

Hai sa caut totusi si partea buna a lucrurilor. E scump (nu, nu-i asta partea buna), dar e o problema pe care daca nu o tratez voi ramane fara dinti de tot pentru ca se extinde. N-ar fi deloc amuzant sa imi cada cate un dinte din fata, apoi alti doi de langa si tot asa pana raman fara dinti, ar fi penibil. Asa stiu ca mi-a pastrez si o sa fie ok, chiar daca voi avea un portofel mai usor

Seara am crezut ca ma curat de durere, asa ca ne-am pus fain frumos sa sunam la dentisti, dar fiind dupa 9 seara, am gasit unul singur care a acceptat sa ma vada duminica dimineata. Incercand la cabinetele “24 din 24″ am dat de surprize-surprize… La unul din ele intra robotul care ne spunea cu zambetul pe buze ca de fapt 24 din 24 functioneaza pana la ora 1, iar celalalt cabinet a inchis efectiv telefonul dupa ce am sunat de 3 ori. Deci, da, nici aici nu e totul perfect si roz.

In fine, sar peste partea cu plimbat pe la 3 noaptea prin spital la urgente ca sa imi spuna ca imi dau un antibiotic ca e doar putin umflat…

Ajungem totusi dimineata la dentist, ca doare! Nenea lucreaza foarte bine dar e unpic scumput ca, asta este, e scumpi doctorii in tarile calde.

In fata noastra, un cuplu, iesea din cabinet. Le-a cerut doctorul banii si… supriza! “Pai ca, asteptati putin sa merg pana la masina”. Eu de durere ma durea fix in dos cine e in fata noastra, dar iubi i-a auzit ca vorbeau romaneste. Fata iese si se urca in masina. Baiatul iese si spune soferului ceva de genul “porneste odata masina aia!!”. Clar… urmatoarea faza era sa intrebe dentistul unde e un bancomat ca nu au cash si… dusi au fost. I-au tras teapa singurului dentist care e disponibil in tot orasul asta. Romani…

Cu toate astea, insa, cu mine s-a purtat exemplar. Mi-a scos puroiul format probabil de la curent, am platit aia 100 de euro (vi-am spus ca e spump!) si am plecat linistiti. Si ma simt bine, pot inca apela la el cand mai am probleme. Teparii in schimb, pot sa se linga pe bot… Suntem romani si inca imi vine sa imi bag capu-n pamant cand trebuie sa imi dau datele.

In timpul zilei clar nu pot dormi, e o caldura aici de nici o inghetata nu o poti manca fara sa curga jumatate pe jos (proprie experienta, am si renuntat sa mai iau 2 cupe, iau una singura ca tot atata apuc sa mananc).

Tantarii “e in floare”, mai am putin si incep sa ma joc de-a v-ati ascunselea cu ei, iar cum eu nu scuip prin casa de nebuna, ii pocnesc cum ii vad. Noaptea e insa si mai palpitant, ca nu-i vad

Apropo de caldura, am o reteta de “inghetata de casa” de la mama, poate va place:

ingrediente:

oua
zahar
frisca
arome (ciocolata rasa, cacao, cafea, vanilie, fructe …)
(La 1 ou se pun 1-3 lingurite zahar, depinde cat de dulce e aroma)

Cum se face inghetata: Albusul se bate spuma tare. Galbenusul se freaca cu zaharul si cu aroma si se incorporeaza in albus. Frisca batuta se amesteca cu crema de mai sus si se pune la congelator.

Racorire placuta

Am reusit dupa cateva luni sa obtin permisul de lucru legal in Italia. Romanii sunt inca rau vazuti si nu e deloc floare la ureche sa obtii dreptul de a lucra legal aici. Peste tot unde am fost s-au purtat frumos cei de la angajari cu mine, pana sa le spun ca sunt romanca. Nu se uitau urat la mine, dar peste tot mi s-a spus “te chemam cand avem ceva…”. Si m-au tot sunat…

Ca sa poti lucra legal in Italia, e nevoie de un permis de lucru pe care il obtii in momentul in care ai gasit jobul, esti sigur ca te angajeaza dar mai dureaza o vreme pana sunt gata actele si tot tacamul.

Dupa indelungi cautari care au durat cateva luni, am gasit o agentie care ar fi avut un post si pentru mine. Un post… naspa, de stat in picioare si numarat boabe de fasole, dar era aur pentru a obtine permisul de lucru. Numai bine ca era pentru moment singura posibilitate de a obtine acte in regula. Si le-am obtinut

Norocul mi-a suras, n-am lucrat ca un sclav pe plantatie… s-a eliberat un post intr-o alta parte. Job constant, contract luuung (nu pentru 2-3 luni), salar frumos, program acceptabil (nu in ture, nu de noapte…). L-am luat cat ai zice “cand incep?”

Din ce mi-au prezentat angajatorii parea un job de vis. Stabil, program normal, bla bla tot ce trebuie. Singurul inconvenient (dupa parerea lor) era ca nu era chiar in oras, ci undeva pe-afara si se lucra si sambata…

Incep sa lucrez. Totul e roz, totul e frumos. Pana imi dau seama ca e cam aiurea sa incep sa lucrez si sa termin azi ce am de facut dupa 4 ore, maine dupa 5 si poimaine de fapt nu e nevoie de mine, ca sunt angajat nou si mai e nevoie de timp pana sa invat sa fac ce stiu cei mai vechi… asa ca poimaine stau acasa. Poate stau si raspoimaine si numai bine ca vine duminica… asa ca din 6 zile lucratoare am lucrat de fapt 2, si cu program scurt.

Prima saptamana am inchis ochii.
A urmat a doua saptamana si ultima..

Pentru sefuta nu era nici o problema sa imi spuna dupa 4-5 ore “tu poti pleca acasa, ca nu prea mai ai ce face”. N-ar fi fost nici pentru mine daca nu faceam insolatie in drum catre casa! M-a dus o femeie cu masina, destul de draguta sa se abata din drumul ei ca sa ma lase la o statie de autobuz la iesirea din cel mai apropiat oras de Piacenza. Ce nu stia ea era ca nu aveam nici un ban la mine si sa merg fara bilet, fie si pentru 5 minute era o problema… asa ca am luat-o lipa-lipa pe drumul autobuzului si am ajuns dupa vreo 2 ore acasa, cu tot cu minunata problema legata de prea mult soare pe capul meu.

Si uite asa, dintr-un job care culmea ca imi placea, s-a transformat in “maine cum naiba ajung la lucru”, “oare azi am cu ce sa merg inapoi?”, “of, iar am lucrat jumatate de program” si “grozav,din 6 zile am lucrat 2″.

Asa ca am renuntat. Mi-am luat banii pe cat am lucrat si astept sa incep saptamana viitoare altceva… e drept ca e doar un job de 2 luni dar macar aici stiu ca lucrez full-time.

Ce-o fi peste 2 luni.. oi vedea. Sunt optimista (always was..) si cred ca voi gasi mult mai repede un loc de munca avand deja actele in regula