Coltul meu de blog

Nu vorbesc de nici o metafora, ma refer chiar la retetele culinare. Cat de adevarata poate fi o reteta?

Am postat pana acum retete peste retete. Nu sunt experta in bucatarie si nici nu imi petrec timpul liber pe-acolo. Imi place in schimb sa gatesc si bineinteles, sa degust produsul.

De cand eram mica stateam cateodata langa mama in bucatarie. Cateodata inseamna ca recunosc ca mi se parea mult mai interesant sa ma joc, sa ma uit la televizor sau sa fac orice altceva decat sa fiu de folos dar in orice caz, am observat ca din cand in cand, in afara de instructiunile scrise pe hartie sub forma de reteta, mama obisnuia sa mai adauge ceva, sa inlocuiasca ingrediente sau chiar sa spuna “asta merge si fara stafide” sau ” ce-ar fi daca as adauga niste cacao..”

In timp am avut ocazia sa imi bag nasul si in alte bucatarii. Prietenele din liceu faceau mancare fiecare cum stia. “Oamenii mari” pe care i-am vazut gatind aveau fiecare trucurile lor.. si uite asa toata lumea interpreteaza o reteta dupa cum stie mai bine sau dupa ce ingrediente prefera.

Sunt fel de fel de retete care pana la urma au fiecare specificul lor, dar nu se poate spune ca trebuie sa fie totul exact ca la carte.

In timp am inceput si eu sa modific cate una alta. Cateodata iese ce trebuie, altadata recunosc ca trebuie sa arunc tot si sa comand pizza…

Mi-a facut observatie o tanti (cred ca e mult mai in varsta ca mine) cum ca o reteta de pe retete vegetariene nu e reteta adevarata. Mi-a dat reteta originala si mi-a spus ca a lucrat ca bucatareasa.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar mi se pare ciudat ca un bucatar sa nu stie ca in bucatarie totul e posibil.

Imi place sa gatesc si cateodata cand mi se pune pata incerc lucruri noi. Cred ca o reteta are intotdeauna o baza, care ar fi bine sa  fie respectata, dar nu spune nimeni ca nu poti sa modifici lucruri marunte ca sa obtii ceva nou si la fel de bun.

.. vreau sa spun, cum faci o casa din carton

Ma plictiseam zilele trecute si m-a cuprins spiritul creativ, asa ca in 2 ore am reusit sa construiesc o casuta in care sa locuiasca jucariile din ouale kinder.

Am luat o cutie de pantofi si am desenat cu creionul o casa. Asta a fost pasul cel mai simplu. Am desenat partea din fata, din spate si lateral (toate  separat). Am decupat cu foarfeca partile casutei si am desenat apoi usa si ferestre. Partile mici le-am taiat cu un cutter, astfel incat sa ramana intregi. Am taiat apoi ferestrele in 2, ca sa aiba casuta ferestrele deschise (usa nu, de usa avem nevoie intreaga..).

Dupa ce am terminat de decupat, am lipit o folie rosie pe acoperis (pe toate 4 parti de acoperis ale casei) si pe geamuri si usa. Am ‘zugravit’ casuta cu un marker si am fixat geamurile si usa cu balamale din.. scotch (asa incat sa arate ca sunt deschise).

Am impreunat cei 4 ‘pereti’ (bineinteles, cu scotch) si am asezat casuta pe o bucata de carton mai mare peste care am lipit vata (ziceam ca ninge).

Gata. Casuta este gata iar jucariile kinder au unde sta la iarna

Ma pot in sfarsit lauda ca pot face poze frumoase. E o jucarie noua, il cheama Samsung, pe numele mic S760  si e de meserie aparat foto

Am avut de ales intre gramezi de aparate foto si bineinteles ca cel mai important criteriu a fost.. stabilizatorul de imagine. Pentru ca n-as putea lucra pe post de chelnarita decat daca vin cu caruciorul la masa la cat imi tremura mainile, in special cand fac poze.

Tipa de la magazin a fost tare draguta. Am ales intai un Sony si s-a dus sa caute ultima cutie.. s-a intors cu cutia dupa ceva vreme, numai ca noi intre timp am ales Samsung-ul. Probabil in gand ne-a zis niste vorbe de dulce dar pana la urma noi suntem clientii

Nu cunosc termeni tehnici ca sa il descriu exact, dar stiu ca face poze chiar bune la 7.2 megapixeli, rezolutia maxima e de 3072 x 2304. E multa.. Are stabilizator de imagine si pentru poze alb-negru si celelalte culori (rosu, albastru, verde si sepia). Inca nu m-am lamurit cum sta treaba cu timer-ul, dar am timp sa-l tot butonez.

Atata rusine n-am avut de ceva vreme… Mi-e nu stiu cum sa spun ca am ramas fara net vreo 2-3 saptamani, dar asta e adevarul gol-golut ca fundul unui bebelus.

Dar s-a rezolvat, am revenit. M-am dezobisnuit de scris dar cumva cumva imi revin. Mi-a revenit pofta de net imediat ce am vazut raza de soare pe numele ei “publisher payment” Da, se poate si, cu toate ca mandria este un pacat (ca tot scria dojo de credinciosi), eu sunt destul de proud of myself ca am reusit sa dovedesc unora ca blogul nu e pierdere de vreme (vorba vine, ca mi-era dor sa scriu).

Intre timp am reusit: sa gasesc un job probabil mult visat de multa lume fara, sa imi dau si demisia (la naiba, dar exista o explicatie), sa ne mutam (we struck gold!) si sa ne dam seama ca mai rasare si soarele pe strada noastra, era cazul

… n-am gradina, n-am nici floare In schimb ceva am.

Am… schimbat logo-ul. Deobicei nu fac astfel de anunturi pentru ca e clar ca se vede ceva schimbat; mi-am propus sa schimb imaginea din logo odata cu schimbarea anotimpului.

La scoala am invatat asa: anul are 4 anotimpuri, fiecare anotimp dureaza 3 luni. Lunile de primavara (primul anotimp) stiam ca sunt martie, aprilie, mai. Vara – iunie, iulie, august; toamna – septembrie, octombrie noiembrie si iarna, restul.
Asa ca de acum incolo la fiecare inceput de prima luna de anotimp, am sa schimb poza cu una.. de sezon.

Afara e o caldura de n-o poti duce, lumea merge deja la plaja, pe strazi miroase a flori, intuneric se face cand copii cuminti deja dorm, tonetele de inghetata sunt deschise pana tarziu, nu se mai poate dormi cu paturica, gheata merge de minune in paharul cu suc.

A venit vara