Archive for 'de zi cu zi' Category

Sa revenim

De fiecare data cand ma pun in pat sau ma trezesc dimineata am in minte cate un articol dragut si il “scriu” in gand, sa zic asa. Idei bune, propozitii coerente… tot tacamul! Nu stiu cum se face insa ca atunci cand sunt in fata monitorului parca imi ingheata degetele.
Lipsa de antrenament.. ca de la frig n-are cum sa fie.

Deci, sa revenim.

S-a terminat o saptamana in care am gatit in draci. Frigiderul nostru minunat ingheata mai ceva ca la polul nord, asa ca momentan mancarea sta imprastiata prin toata bucataria. Ca sa nu aruncam mancare (i hate wasting food) am facut o pizza cu de toate. Reteta, coming soon bineinteles.

Prajituri – n-am mancat atatea nici cand trebuia sa ma impart de sarbatori in toate partile. M-a mancat in dos si-n spate sa imi arat talentele de bucatarie si de fiecare data cand zic “gata cu prajiturile” iubi face niste ochi ca-n desene animate si… cum sa refuzi asa ceva?

In alta ordine de idei, serviciul de expediat colete prin posta e de tot rahatul. Am vrut sa -i fac o surpriza la sora-mea de ziua ei, i-am trimis un colet. L-am pus la posta in 5 decembrie…. n-a ajuns nici in ziua de azi. Postarita zice ca l-a trimis cu avionul, eu zic ca mai bine il trimitea cu caruta sau cu balonul, ajungea demult.

Am facut reclamatie, cu toate ca nu mai are absolut nici un farmec… si daca cineva s-a lacomit la o tabla de ciocolata, sa le fie de bine.

O ultima idee din saptamana asta: batraneii sunt la fel si peste hotare.
Am avut de stat la cozi saptamana asta. Treburi de oameni mari..
Nimeni nu se impinge, nimeni nu se calca in picioare. In schimb se baga in fata cu mult calm… Si se cearta intre ei, tipa, injura, dar nu se jignesc unul pe celalalt. Se chinuie sa demonstreze fiecare pe rand ca are dreptate, dau din cap, gesticuleaza…
E chiar amuzant sa asisti la o astfel de cearta, sper ca nu s-a suparat nimeni ca m-a pufnit rasul.

La multi ani, 2010 !

2010Gata, s-a terminat si anul asta. La altii de cateva ore deja (cei cu fusul orar dat peste cap), aici – acusic.

Ce-am reusit sa fac in 2009… in primul rand stiu ca am reusit sa dezamagesc o gramada de persoane dragi. Am simtit asta cel mai rau de ziua mea, cand prea putini si-au adus aminte.. Am petrecut 12 luni intregi departe de familie si cei foarte putini prieteni pe care ii am si intentionez sa nu se mai intample treaba asta. Sper ca anul viitor sa ajung ~acasa~ cel tarziu de sarbatori! (oricum imi expira buletinul, teoretic ar trebui sa-l schimb..)

Am reusit totusi sa trecem peste prima jumatate de an cu bine (cei apropiati cunosc Porcaria, cu P mare). Nu a fost simplu, dar am reusit – ne-am mutat intr-un apartament frumos, intr-o zona buna a orasului si ne putem bucura de liniste si de numele nostru pe posta.
Am petrecut apoi o vara superba alaturi de surioara (intotdeauna va fi surioara… e mai mica decat mine!) si am reusit incetul cu incetul sa ne punem pe picioare si sa ne fie bine.

Sper ca in 2010 sa fie intr-adevar mai bun. Planuri sunt, iar cu putin noroc sper sa le si realizam.
Pana atunci – primul pas e sa arunc calendarele cele vechi si sa agat pe pereti calendarele cele noi :)

Sarbatori fericite, cu cocos :)

brad de craciunAnul asta parca nu m-a patruns spiritul sarbatoricesc asa ca in alti ani, e pana la urma o zi ca oricare alta, in afara de brad (pentru mine Craciun fara brad e ca si… cacao fara lapte).

De fapt, de multi ani e ciudat sa fac bradul si sa stiu ca a doua zi dimineata nu apar ca prin minune ciocolati, carti, carioci si creioane :D

Totusi, ma bucur sa stiu ca acasa toti sunt ok, pana la urma asta ma intereseaza.

Asta nu inseamna insa ca nu trebuie sa facem prajituri :P

M-am pregatit din timp cu nuca de cocos (autentica, deci cu tot cu coaja), hartie si pix si chef de mers la magazin in toiul ajunului (cea mai proasta idee sa faci cumparaturi azi…)

Pentru prajitura cu glazura de ciocolata si invelis de cocos, e nevoie de… aluat si glazura..

Pentru aluat trebuie:

250 g. de zaharprajitura cu glazura de ciocolata si cocos
250 g. de faina
2 oua
100 ml. de lapte
1 plic de praf de copt

Pentru glazura trebuie:

200 g. de zahar
200 g. de unt
4 linguri de lapte
4 linguri de cacao
nuca de cocos macinata

Cum se face aluatul: Se amesteca ingredientele pentru aluat si se pune aluatul intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Se coace aluatul in cuptor 20 de minute, apoi se lasa sa se raceasca  si se taie cuburi.

Cum se face glazura: Se fierb ingredientele pentru glazura (toate in afara de cocos) pana se topeste zaharul.
Se dau cuburile de prajitura prin glazura de cacao, apoi se tavalesc prin nuca de cocos.

Gata, pofta buna si sarbatori fericite la toata lumea!

Vrem si noi o familie

Suntem 5 catelusi pufosi de nici o luna, ne dorim tare mult o casuta, sa stam la caldurica ca afara ninge si e ffrriiggg….brrrr.

Vrem si noi o familie de Craciun.
Cine doreste sa adopte un catelus dragut, il rugam sa il contacteze pe stapanul nostru provizoriu la adresa de mail: tanathos_17@yahoo.com sau la telefon: 0741.796.173

Reteta adevarata

Nu vorbesc de nici o metafora, ma refer chiar la retetele culinare. Cat de adevarata poate fi o reteta?

reteteAm postat pana acum retete peste retete. Nu sunt experta in bucatarie si nici nu imi petrec timpul liber pe-acolo. Imi place in schimb sa gatesc si bineinteles, sa degust produsul.

De cand eram mica stateam cateodata langa mama in bucatarie. Cateodata inseamna ca recunosc ca mi se parea mult mai interesant sa ma joc, sa ma uit la televizor sau sa fac orice altceva decat sa fiu de folos dar in orice caz, am observat ca din cand in cand, in afara de instructiunile scrise pe hartie sub forma de reteta, mama obisnuia sa mai adauge ceva, sa inlocuiasca ingrediente sau chiar sa spuna “asta merge si fara stafide” sau ” ce-ar fi daca as adauga niste cacao..”

In timp am avut ocazia sa imi bag nasul si in alte bucatarii. Prietenele din liceu faceau mancare fiecare cum stia. “Oamenii mari” pe care i-am vazut gatind aveau fiecare trucurile lor.. si uite asa toata lumea interpreteaza o reteta dupa cum stie mai bine sau dupa ce ingrediente prefera.

Sunt fel de fel de retete care pana la urma au fiecare specificul lor, dar nu se poate spune ca trebuie sa fie totul exact ca la carte.

In timp am inceput si eu sa modific cate una alta. Cateodata iese ce trebuie, altadata recunosc ca trebuie sa arunc tot si sa comand pizza…

Mi-a facut observatie o tanti (cred ca e mult mai in varsta ca mine) cum ca o reteta de pe retete vegetariene nu e reteta adevarata. Mi-a dat reteta originala si mi-a spus ca a lucrat ca bucatareasa.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar mi se pare ciudat ca un bucatar sa nu stie ca in bucatarie totul e posibil.

Imi place sa gatesc si cateodata cand mi se pune pata incerc lucruri noi. Cred ca o reteta are intotdeauna o baza, care ar fi bine sa  fie respectata, dar nu spune nimeni ca nu poti sa modifici lucruri marunte ca sa obtii ceva nou si la fel de bun.