Coltul meu de blog

Se spune ca un mar pe zi tine doctorul departe, dar in mod sigur zicala se refera la un mar cules din copac, nu unul… inodor si insipid (macar sunt colorate).

Am inceput sa mananc fructe de-alea de le poti lua in mana, nu bucatele gasite prin iaurt. Imi fac pofta colegii la lucru. Mancare de la gura omului mi se pare de prost gust sa cer, asa ca seara dau fuguta sa imi iau mai un mar, mai o capsuna.. si ma minunez.

Fructele, legumele.. par a fi crescute intr-o gradina ciudata. Prunele au dimensiunea unui mar! Pepenele are gust.. pur si simplu “naspa”. Nu-mi aduc aminte cand am lasat ultima data o para muscata sa isi fi schimbat culoarea..

Mi-e dor de perioada de cand eram mica si “confiscam” cate o capsuna din gradina vecinului sau ma faceam cat puteam de mica de rusine cand ma certa vreo tata Leana ca de ce am indraznit sa ma intind peste gardul ei sa-i fur o para..

Ma rog, asta ma racaie de ceva vreme. Mi-e pofta de un fruct dar imi trece repede. Multe au gust de apa si am impresia ca am nasul infundat de nu miros.

De fiecare data cand ma pun in pat sau ma trezesc dimineata am in minte cate un articol dragut si il “scriu” in gand, sa zic asa. Idei bune, propozitii coerente… tot tacamul! Nu stiu cum se face insa ca atunci cand sunt in fata monitorului parca imi ingheata degetele.
Lipsa de antrenament.. ca de la frig n-are cum sa fie.

Deci, sa revenim.

S-a terminat o saptamana in care am gatit in draci. Frigiderul nostru minunat ingheata mai ceva ca la polul nord, asa ca momentan mancarea sta imprastiata prin toata bucataria. Ca sa nu aruncam mancare (i hate wasting food) am facut o pizza cu de toate. Reteta, coming soon bineinteles.

Prajituri – n-am mancat atatea nici cand trebuia sa ma impart de sarbatori in toate partile. M-a mancat in dos si-n spate sa imi arat talentele de bucatarie si de fiecare data cand zic “gata cu prajiturile” iubi face niste ochi ca-n desene animate si… cum sa refuzi asa ceva?

In alta ordine de idei, serviciul de expediat colete prin posta e de tot rahatul. Am vrut sa -i fac o surpriza la sora-mea de ziua ei, i-am trimis un colet. L-am pus la posta in 5 decembrie…. n-a ajuns nici in ziua de azi. Postarita zice ca l-a trimis cu avionul, eu zic ca mai bine il trimitea cu caruta sau cu balonul, ajungea demult.

Am facut reclamatie, cu toate ca nu mai are absolut nici un farmec… si daca cineva s-a lacomit la o tabla de ciocolata, sa le fie de bine.

O ultima idee din saptamana asta: batraneii sunt la fel si peste hotare.
Am avut de stat la cozi saptamana asta. Treburi de oameni mari..
Nimeni nu se impinge, nimeni nu se calca in picioare. In schimb se baga in fata cu mult calm… Si se cearta intre ei, tipa, injura, dar nu se jignesc unul pe celalalt. Se chinuie sa demonstreze fiecare pe rand ca are dreptate, dau din cap, gesticuleaza…
E chiar amuzant sa asisti la o astfel de cearta, sper ca nu s-a suparat nimeni ca m-a pufnit rasul.

Gata, s-a terminat si anul asta. La altii de cateva ore deja (cei cu fusul orar dat peste cap), aici – acusic.

Ce-am reusit sa fac in 2009… in primul rand stiu ca am reusit sa dezamagesc o gramada de persoane dragi. Am simtit asta cel mai rau de ziua mea, cand prea putini si-au adus aminte.. Am petrecut 12 luni intregi departe de familie si cei foarte putini prieteni pe care ii am si intentionez sa nu se mai intample treaba asta. Sper ca anul viitor sa ajung ~acasa~ cel tarziu de sarbatori! (oricum imi expira buletinul, teoretic ar trebui sa-l schimb..)

Am reusit totusi sa trecem peste prima jumatate de an cu bine (cei apropiati cunosc Porcaria, cu P mare). Nu a fost simplu, dar am reusit – ne-am mutat intr-un apartament frumos, intr-o zona buna a orasului si ne putem bucura de liniste si de numele nostru pe posta.
Am petrecut apoi o vara superba alaturi de surioara (intotdeauna va fi surioara… e mai mica decat mine!) si am reusit incetul cu incetul sa ne punem pe picioare si sa ne fie bine.

Sper ca in 2010 sa fie intr-adevar mai bun. Planuri sunt, iar cu putin noroc sper sa le si realizam.
Pana atunci – primul pas e sa arunc calendarele cele vechi si sa agat pe pereti calendarele cele noi

Anul asta parca nu m-a patruns spiritul sarbatoricesc asa ca in alti ani, e pana la urma o zi ca oricare alta, in afara de brad (pentru mine Craciun fara brad e ca si… cacao fara lapte).

De fapt, de multi ani e ciudat sa fac bradul si sa stiu ca a doua zi dimineata nu apar ca prin minune ciocolati, carti, carioci si creioane

Totusi, ma bucur sa stiu ca acasa toti sunt ok, pana la urma asta ma intereseaza.

Asta nu inseamna insa ca nu trebuie sa facem prajituri

M-am pregatit din timp cu nuca de cocos (autentica, deci cu tot cu coaja), hartie si pix si chef de mers la magazin in toiul ajunului (cea mai proasta idee sa faci cumparaturi azi…)

Pentru prajitura cu glazura de ciocolata si invelis de cocos, e nevoie de… aluat si glazura..

Pentru aluat trebuie:

250 g. de zahar
250 g. de faina
2 oua
100 ml. de lapte
1 plic de praf de copt

Pentru glazura trebuie:

200 g. de zahar
200 g. de unt
4 linguri de lapte
4 linguri de cacao
nuca de cocos macinata

Cum se face aluatul: Se amesteca ingredientele pentru aluat si se pune aluatul intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Se coace aluatul in cuptor 20 de minute, apoi se lasa sa se raceasca  si se taie cuburi.

Cum se face glazura: Se fierb ingredientele pentru glazura (toate in afara de cocos) pana se topeste zaharul.
Se dau cuburile de prajitura prin glazura de cacao, apoi se tavalesc prin nuca de cocos.

Gata, pofta buna si sarbatori fericite la toata lumea!

Suntem 5 catelusi pufosi de nici o luna, ne dorim tare mult o casuta, sa stam la caldurica ca afara ninge si e ffrriiggg….brrrr.