Coltul meu de blog

Am fost azi cu jumatatea pana la banca. Banca aia mare, sediu central. 7 ghisee… 5 deschise (adica aveau pe tanti aia in spatele tejghelei)… 3 functionale.. sau 2, dupa caz…aaa…chef.

Am intrat in banca si am luat numar de ordine, 411. Cel mai mare numar care urma era 398. Ne asezam comozi pe canapeaua inca noua, si asteptam… si asteptam… si asteptam… si ne plictisim… si iar asteptam… si tot asa in timp ce analizam pe angajatele care nu stiau cum sa faca sa se mai plimbe de la punctul X la punctul Y… puncte care ocoleau ghiseul lor… Dupa vreo 30-40 de minute ne vine si noua randul.. Thank God! Asteptam sa intre niste bani din strainatate in cont… si am stat atata amar de vreme ca sa aflam ca dupa 3-4 zile abia vor ajung in Romania.

Punct si de la capat.

Cam multisor… cand ne gandim ca prin Western Union ajung banii dintr-un colt.. ups, scuzati, pamantul e rotund dintr-o tara in alta in mai putin de un minut.
Explicati-mi si mie de ce eu cand am nevoie de bani sunt obligata sa astept atatea zile! … si de ce Dojo are de mers la banca urgent ca sa plateasca o datorie de … 50 de bani!

Duminica… seara… ce altceva are omul mai bun de facut decat sa mearga pana la Metro. Pun fundul in masina parintelui meu de gen masculin si o roim catre Metro. Sa nu uit sa precizez, era aproape ora 7.

Si mergem noi agale cu 70 la ora si ajungem la primul panou mare si albastru: “Metro: [...] Duminica: 8-22″. Ok… super. Mai mergem cativa metri si dam cu botul (al nostru, nu al masinii…) in alt panou mare si galben de data asta: “Metro: [...] Duminica: 8-22″. Dar e perfect! Doar cu jumatate de ora inainte de a pleca de acasa ne-am uitat insistent pe net la orar: “Duminica: 8-22″.

Coboram din masina - ca sa dam de momentul adevarului.

La intrare ne intampina un nenea chel care ne anunta ca e .. inchis! Asadar, nu putem intra. Bine, bine… dar noi de unde sa stim ca e inchis?? “- Pai uitati ca scrie aici.” Intr-adevar, noi suntem aia fara minte care nu am vazut afisuletul ala mic de pe usa pe care scrie ca Duminica, 14.10, se face mare inventar prin magazin… “Dar o legitimatie putem face?”, “Da.”,”Multumim”.

Runda a doua. Intram in holul cel plin de ghisee de informatii. “Am dori sa facem o legitimatie, va rog.”, “E inchis”, ne raspunde tanti de dupa tejghea. Cred ca nu a inteles bine… tata ii repeta (cei care il stiu… il cunosc!): “AM DORI SA FACEM O LEGITIMATIE!!!”. Tanti, saraca, pesemne ca nu intelege limba romana ne spune - din nou - ca magazinul e inchis. Hmmm… dar totusi se indupleca la glasul cel hotarat al tatalui meu si imi face legitimatia.

In timp ce tasta tanti pe acolo, tata hotareste sa mergem totusi la celalalt Metro. “Dar e inchis. In toata tara se face inventar la magazinele Metro.”

Mai fir-ar sa fie… si poporul roman de unde pana mea de vulpe afla chestia asta?! Poate de acum incolo ar trebui sa ne angajam ghicitoare personale, din alea cu glob stralucitor si carti cu poze cu scorpioni… Asa poate o sa stim si noi, oamenii de rand care stim sa dam click pe site-ul ala ne-updatat al lor, sa nu venim ca fraierii pan’ acolo, ca e pacat de cauciucuri si benzina…

Tocmai am raspuns unui membru de pe forumul Invatam Net la un mesaj prin care el de fapt cere ajutor. Tipul doreste link exchange. Trafic cat de cat, deloc stralucit, pentru un site de mai mult de un an. PR 3.

Citesc mesajul omului si dau sa intru pe site, sa vad despre ce e vorba… cand vad urmatorul sau mesaj: “accept site-uri cu minim pr3″ … !!

Adica, da… ai nevoie de ajutor, nu ai prea mult trafic dar ai pretentii! Eu asta inteleg din mesajul respectiv.
Link exchange este un ajutor pe care il ceri si il oferi tu ca owner de site.

Vad ca in general e o moda sa ai nasul pe sus si sa te gandesti ca aia care au pr mic sunt niste gandaci si merita sa fie striviti cu un slap. Nu te afecteaza cu NIMIC faptul ca ai in lista de linkuri un site cu PR mai micut. Sau poate unii s-au nascut direct cu pr-ul umflat cu pompa. Snobi…!

… dar cui ii pasa?
Astept de cateva saptamani sa vina odata caldura cea mirifica prin calorifere… ca sa nu mai imi trag nasul, sa nu ma mai doara capul si sa nu ma simt ca in frigider cand ma trezesc dimineata.

Afara ploua linistit, si-n soba… care soba? Era bine sa am soba, puteam sa ma incalzesc deja. Depindem de altii si nu avem ce face. De vreo 2 saptamani tot aud apa prin calorifere cum se plimba alene… dar caldura - din parti. Noroc ca avem gaz. As putea sa mut calculatorul in bucatarie ca sa imi fie mai cald.

…dar poate cei responsabili cu caldura au dreptate. Poate eu sunt paranoica si nu vad partea buna a lucrurilor: bine ca am 4 pereti prin care nu bate vantul!

Hai hapciu, ma pun sa invat…

Da, serios… Am ramas fara branza! Sa va spun si cum:

Fusesem ieri la kaufland: eu, Lala si tata-miu (Lala e sora-mea a’mica ). Initial am zis ca nu-mi iau decat paine, sa faca doar ei cumparaturi… dar ca o femeie adevarata, mi-am luat si din aia, si din aia.. si putin din aia… si un pachet de branza. Pe el scria pretul clar: 5,68 lei. E ok, punem in cos.

Ajungem la casa. Am umplut tejgheaua cea miscatoare … s-a uitat tanti de la casa la noi cu niste ochi maaari.. a inceput sa taxeze pe rand toate cele si ajunge la branza mea. Se uita..se uita… nu se vede codul de bare. Incearca sa bage codul de la branza Lalei (proasta idee, nu stiu de ce s-a gandit la asta… poate nu a gandit deloc… ma rog.) Asa-deci am ramas fara branza. Nu o poate incasa ca nu se vede codul de bare.. ghinion.

Oare a cui e vina? A mea, ca nu m-am uitat pe spatele ambalajului ca sa citesc atenta codul de bare? Sa ma fi uitat la toate produsele pe spatele ambalajului?? Nu prea cred… Neglijenta asta e nasoala. Este totusi un magazin mare si renumit. Macar codul de bare sa se vada, ca oricum stau la alte produse pana tanti tasteaza cu mana codurile, ca aparatul nu le vede …

Messenger.. yahoo messenger peste tot, deja incep sa am cosmaruri despre ‘mess’. Tot poporul parca s-a oprit in loc sa se hlizeasca la statusuri si sa le numere caracterele…

Mie deja imi vine sa imi trag palme la cat de popular a ajuns programelul ala mic si galben. Il am si eu instalat, nu ma injurati… dar nu stau ‘pe linie’.

De ce am mess instalat? Pentru ca e singura modalitate de a vorbi pe gratis cu al meu tata si a mea sora cand mi se nazare mie sau lor. Intr-o vreme si cu mama, dar asta e alta poveste.

Daca ma prindeti online pe mess, inseamna ca ori am dat cu capul de ceva, ori imi las la statusul mult prea ridicat in slavi unul din site-uri. Aaa.. problema mai nou e ca e prea scurt.. pai nu-i nimic, ca site-urile mele incep cu cele 4 caractere magice “ve ve ve punct” si se termina cu “punct info” in cel mai lung caz… Asadar, din 39 au ramas 39-9=30.

Imi pare rau pentru cine nu are un domeniu (macar din ala cu 3$ pe luna.. de care am si eu pana la urma). Nu e o avere, si uite ca are si mess-ul asta inca o utilitate: Wake-up call: Oameni buni… luati-va un domeniu! E ieftin si… incape la status