Jobul visurilor… altora
Comments(25) Ca sa imi re-intru in mana cu scrisul, hai sa va povestesc cum am gasit jobul mult prea mult dorit si cum mi-am dat rapid demisia…
Am reusit dupa cateva luni sa obtin permisul de lucru legal in Italia. Romanii sunt inca rau vazuti si nu e deloc floare la ureche sa obtii dreptul de a lucra legal aici. Peste tot unde am fost s-au purtat frumos cei de la angajari cu mine, pana sa le spun ca sunt romanca. Nu se uitau urat la mine, dar peste tot mi s-a spus “te chemam cand avem ceva…”. Si m-au tot sunat…
Ca sa poti lucra legal in Italia, e nevoie de un permis de lucru pe care il obtii in momentul in care ai gasit jobul, esti sigur ca te angajeaza dar mai dureaza o vreme pana sunt gata actele si tot tacamul.
Dupa indelungi cautari care au durat cateva luni, am gasit o agentie care ar fi avut un post si pentru mine. Un post… naspa, de stat in picioare si numarat boabe de fasole, dar era aur pentru a obtine permisul de lucru. Numai bine ca era pentru moment singura posibilitate de a obtine acte in regula. Si le-am obtinut 
Norocul mi-a suras, n-am lucrat ca un sclav pe plantatie… s-a eliberat un post intr-o alta parte. Job constant, contract luuung (nu pentru 2-3 luni), salar frumos, program acceptabil (nu in ture, nu de noapte…). L-am luat cat ai zice “cand incep?”
Din ce mi-au prezentat angajatorii parea un job de vis. Stabil, program normal, bla bla tot ce trebuie. Singurul inconvenient (dupa parerea lor) era ca nu era chiar in oras, ci undeva pe-afara si se lucra si sambata…
Incep sa lucrez. Totul e roz, totul e frumos. Pana imi dau seama ca e cam aiurea sa incep sa lucrez si sa termin azi ce am de facut dupa 4 ore, maine dupa 5 si poimaine de fapt nu e nevoie de mine, ca sunt angajat nou si mai e nevoie de timp pana sa invat sa fac ce stiu cei mai vechi… asa ca poimaine stau acasa. Poate stau si raspoimaine si numai bine ca vine duminica… asa ca din 6 zile lucratoare am lucrat de fapt 2, si cu program scurt.
Prima saptamana am inchis ochii.
A urmat a doua saptamana si ultima..
Pentru sefuta nu era nici o problema sa imi spuna dupa 4-5 ore “tu poti pleca acasa, ca nu prea mai ai ce face”. N-ar fi fost nici pentru mine daca nu faceam insolatie in drum catre casa! M-a dus o femeie cu masina, destul de draguta sa se abata din drumul ei ca sa ma lase la o statie de autobuz la iesirea din cel mai apropiat oras de Piacenza. Ce nu stia ea era ca nu aveam nici un ban la mine si sa merg fara bilet, fie si pentru 5 minute era o problema… asa ca am luat-o lipa-lipa pe drumul autobuzului si am ajuns dupa vreo 2 ore acasa, cu tot cu minunata problema legata de prea mult soare pe capul meu.
Si uite asa, dintr-un job care culmea ca imi placea, s-a transformat in “maine cum naiba ajung la lucru”, “oare azi am cu ce sa merg inapoi?”, “of, iar am lucrat jumatate de program” si “grozav,din 6 zile am lucrat 2″.
Asa ca am renuntat. Mi-am luat banii pe cat am lucrat si astept sa incep saptamana viitoare altceva… e drept ca e doar un job de 2 luni dar macar aici stiu ca lucrez full-time.
Ce-o fi peste 2 luni.. oi vedea. Sunt optimista (always was..) si cred ca voi gasi mult mai repede un loc de munca avand deja actele in regula
Se intampla de multe ori sa primesc un nou comment la postul X. Si ma bucur cand cineva are o parere, fie ea buna sau rea, dar… cand sa ma bucur de acel comentariu constat ca e de fapt un sir lung de injuraturi.. de multe ori fara nici o noima, doar cuvinte urate aruncate.
Imi bat capul de ieri sa creez sitemap-ul intr-un mod anume si nu reusesc… Nu vreau sa fie plin de linkuri, vreau sa semene cu rss-ul si nu reusesc nicicum.
Stateam in autobuz si ma uitam relaxata cum un sofer tocmai a pornit pe rosu, taind calea autobuzului. Eram relaxata pentru ca masina era o chestie mica in comparatie cu ditamai mijlocul de transport in comun si eram pe punctul de a-mi inagina o scena de desene animate, in care soferul isi culege masina facuta pachet de pe sosea, o baga in buzunar si pleaca pe jos.
