De fapt, Security Tool e o forma de malware care se instaleaza automat pe calculatoare, deobicei fara ca userul sa isi dea seama. Se ia mai usor ca o raceala, deobicei de pe site-uri hackuite sau dinadins construite ca atunci cand se da click pe vreun buton sa se instaleze automat in sistem, fara permisiune (clickjacking, parerea mea).

Partea buna e ca nu face nimic rau fisierelor. Nu distruge, nu sterge, nu infecteaza.
Partea proasta e ca blocheaza tot.

Se instaleaza ca la mama acasa, blocheaza accesul la orice program si fie ca vrei sau nu sa deschizi vreo aplicatie – iti apare mesaj cum ca fisierul X e infectat, nu poate porni, ai virusi si este recomandat sa cumperi licenta pentru Security Tool ca sa scapi de zecile de probleme pe care le gaseste programul.

Calculatorul de fapt nu are nimic, totul e ok, doar ca acest program blocheaza accesul la orice vrei sa faci si e al naibii de enervant.
Nu am reusit sa deschid nici macar o poza, ce sa mai spun de antivirus.
Am incercat sa-l opresc din task manager (CTRL + ALT + DELETE sau START -> RUN -> taskmgr, pentru cui ii merge macar una din variante), dar a reusit sa il blocheze si pe el.

Solutia e insa la 10 minute departare, dupa ce se intra in panica.

1. Primul lucru la care m-am gandit a fost sa il sterg. Din pacate insa nu merge asa simplu, pentru ca programul porneste odata cu Windows. Stie sa isi bage un fisier la startup si odata ce a pornit windows, nu mai ai ce face.

Task manager nu porneste, ca sa poti opri procesul fortat, asa ca solutia este sa redenumim fisierul.

Inainte de toate, deschidem My Computer si mergem la Tools -> Folder Options, tabul View.
Aici trebuie bifata optiunea “Show hidden files or folders” (folderul Application Data e ascuns) si de-bifata optiunea “Hide protected operating system files (Recommended)” (ca sa putem vedea fisierul cu pricina).

Porcaria se afla aici:
C:\Documents and Settings\All users\Application Data

Mergem la locatia cu pricina si gasim un folder avand ca nume o serie de cifre. Aici sta bine mersi programul nedorit.
Intram in folder si redenumim fisierul.

2. Se da restart la computer.

3. Mergem din nou in C:\Documents and Settings\All users\Application Data si stergem folderul avand ca nume seria de cifre.

Mergem apoi in meniu, Tools -> Folder Options, tabul View si bifam la loc “Hide protected operating system files (Recommended)” si “Show hidden files or folders”

4. Ne bucuram ca mai avem 3 pasi si gata

5. Scanam computerul, s-ar putea sa mai existe niste bube si ar fi bine sa stim de ele.

6. Intre timp, mergem la Start -> Run si scriem in casuta aia mica msconfig. Mergem la tabul Startup si gasim fisierele care pornesc odata cu Windows, printre care si fisierul de ale carui probleme tocmai am scapat.

Il debifam de acolo, sa fim siguri ca nu mai porneste data viitoare cand pornim calculatorul.

7. Pentru o si mai mare siguranta, il putem sterge si pe asta. Odata debifat din msconfig stim sigur ca nu mai porneste, dar de ce sa nu il stergem de tot?

Mergem din nou la Start -> Run, scriem de data asta in casuta regedit.
Aici, urmam calea fisierului, care este:

HKEY_LOCAL_MACHINE -> SOFTWARE -> Microsoft -> Windows -> CurrentVersion -> Run

Stergem fisierul de acolo si , voilà, am terminat.

PS: nu e deloc sanatos sa umblam cu fisierele registry sau sa modificam lucruri din Windows dupa capul nostru. Un fresh install si mai multa atentie pe internet e mult mai sigur. That goes for me, too

N-am reusit sa inteleg conceptul asta, dar uite ca oameni  de genul exista.

Persoanele la care tin le numar pe degete si chiar nu-mi face placere sau aud barfe si lucruri neadevarate despre ei. E de mare prost gust sa barfesti o persoana in ultimul hal cu cineva mult apropiat lor.

E clar ca daca tin legatura cu cineva imi place compania persoanei, deci e probabil sa ii cunosc si defectele. Nu e nevoie de o a treia persoana care sa inceapa sa vorbeasca urat si sa se chinuie sa desfaca legaturile formate in timp intre doi prieteni sau poate ..mai mult decat prieteni.

Oare cum gandesc oamenii astia?
Nu le place de cineva si incearca din rasputeri sa isi verse ura pe persoanele apropiate ‘victimei’. Incearca sa-i faca rau si sa ii fure prietenii. Poate o fac din razbunare, dar asta e deja cu totul o alta poveste.. Poate o fac de plictiseala, dar cred ca e prea mult de munca pentru a omori timpul liber.

Toate incercarile astea insa sunt in zadar. Doua persoane nu le poti desparti prin niste barfe aruncate. Nu functioneaza. Barfeste, barfeste cat vrei, dar nu cu cei apropiati celui care pe care vrei sa il bagi in rahat.

Are si barfa in schimb ceva bun. Pe mine ma face sa evit persoanele cu gura mare. Asa stiu cu cine pot vorbi si de cine sa stau departe.

Pe o chestie cu doua roti nu e nevoie doar de o casca. E nevoie si de o geaca si o pereche de pantaloni seriosi, care sa nu lase oasele sa se imprastie pe jos cum a patit un tip cu scuterul acum 2 zile.

E adevarat ca nu vezi asa ceva in fiecare zi, dar poate le era mai simplu celor care au coborat din ambulanta sa il adune daca era imbracat cu altceva in afara de pantaloni scurti…Tipul era imprastiat in sensul giratoriu, iar scuterul – varza. Probabil ca inca traieste (nu i-au pus medicii cearsaful pe fata) dar nu se putea misca..

Nu sunt experta si nu posed nici macar o bicicleta, dar pe motor m-am plimbat. In primul rand e frig. Si daca afara sunt 30 de grade, frigul intra in oase pentru ca mergi cu viteza, nu stai pe loc. Daca nu se simte imediat, in mod sigur peste o vreme te poti plange de dureri de genunchi, coate sau degete de la mana.

Asta in cel mai bun caz.

Partea nasoala e ca daca nu te protejezi pe motor si cazi.. ai cam vrea sa intorci timpul inapoi. Nu trebuie sa fie vina ta, e destul sa dai cu roata intr-o pietricica, sa te uiti in spate si sa nu fi atent o fractiune de secunda sau sa dea unul in tine pur si simplu.

E pacat sa dai de probleme din astea cand esti inca tanar si pe deasupra.. e o prostie. Imbracati-va pe motor ca nu e de joaca!

Momentan pot sa scriu ce frumos e la dentist. E curat, igienic, au si un acvariu mare cu un peste simpatic, oamenii sunt de treaba, glumesc cu tine si iti zambesc cand intri pentru ca e scump al naibii!
(au si un poster care spune un mare adevar: “Dumnezeu ti-a dat dinti sanatosi de 2 ori, a treia oara ii platesti!”)

Am scris in mesajul de data trecuta ca mi se parea scump 100 de euro. I was wrong!

A mai trebuit sa merg, pentru ca nu puteam sa raman cu 2 gauri in dinti pentru restul vietii. Ieri am fost ca sa, teoretic, imi inchida tot si gata. Si ar fi fost super daca nu li se casuna sa imi faca radiografie.

Om de rand ce sunt, m-am uitat la ea ca la felul 7. De unde sa vad ca am o problema ce costa. Da’ costa bine!

Tanti doctor mi-a explicat ca e grav, dar se rezolva repede. O mini-interventie chirurgicala si scap de problema de tot. Trebuie numai sa imi taie radacina dintelui. O mica incizie in gingie, harst! taie particica de radacina, pune un os la loc si il acopera cu o membrana. Cu anestezie bineinteles ca i-am spus ca mi-e frica de mor. M-am linistit pe moment, pentru ca, nu-i asa, doctorii iti zambesc cand mergi la ei.

Cu zambetul pe buze ne-a pus si factura in fata… Care fata a trebuit sa mi-o adun de pe jos. Cautam virgula… 1288 si nici o virgula! clar ca nu putea aparea virgula dupa cifra 2, dar nici dupa primul 8 macar? N-am inteles o iota din ce explica doctorul ca trebuie platit, mai ca uitasem sa respir. Aia sunt euro de care vorbeam si mie nu-mi venea sa cred. A vorbit iubi cu el si pana la urma am cazut de-acord ca se poate face si fara factura toata treaba. A scazut din suma si am ramas modica suma de 700 de euro.

Sa fiu al naibii daca nu regret ca n-am dat la medicina. E strigator la cer (e aproape un salar) dar din cate am vorbit cu altii, astea sunt preturile care se practica in lumea dintilor.

Hai sa caut totusi si partea buna a lucrurilor. E scump (nu, nu-i asta partea buna), dar e o problema pe care daca nu o tratez voi ramane fara dinti de tot pentru ca se extinde. N-ar fi deloc amuzant sa imi cada cate un dinte din fata, apoi alti doi de langa si tot asa pana raman fara dinti, ar fi penibil. Asa stiu ca mi-a pastrez si o sa fie ok, chiar daca voi avea un portofel mai usor

Seara am crezut ca ma curat de durere, asa ca ne-am pus fain frumos sa sunam la dentisti, dar fiind dupa 9 seara, am gasit unul singur care a acceptat sa ma vada duminica dimineata. Incercand la cabinetele “24 din 24″ am dat de surprize-surprize… La unul din ele intra robotul care ne spunea cu zambetul pe buze ca de fapt 24 din 24 functioneaza pana la ora 1, iar celalalt cabinet a inchis efectiv telefonul dupa ce am sunat de 3 ori. Deci, da, nici aici nu e totul perfect si roz.

In fine, sar peste partea cu plimbat pe la 3 noaptea prin spital la urgente ca sa imi spuna ca imi dau un antibiotic ca e doar putin umflat…

Ajungem totusi dimineata la dentist, ca doare! Nenea lucreaza foarte bine dar e unpic scumput ca, asta este, e scumpi doctorii in tarile calde.

In fata noastra, un cuplu, iesea din cabinet. Le-a cerut doctorul banii si… supriza! “Pai ca, asteptati putin sa merg pana la masina”. Eu de durere ma durea fix in dos cine e in fata noastra, dar iubi i-a auzit ca vorbeau romaneste. Fata iese si se urca in masina. Baiatul iese si spune soferului ceva de genul “porneste odata masina aia!!”. Clar… urmatoarea faza era sa intrebe dentistul unde e un bancomat ca nu au cash si… dusi au fost. I-au tras teapa singurului dentist care e disponibil in tot orasul asta. Romani…

Cu toate astea, insa, cu mine s-a purtat exemplar. Mi-a scos puroiul format probabil de la curent, am platit aia 100 de euro (vi-am spus ca e spump!) si am plecat linistiti. Si ma simt bine, pot inca apela la el cand mai am probleme. Teparii in schimb, pot sa se linga pe bot… Suntem romani si inca imi vine sa imi bag capu-n pamant cand trebuie sa imi dau datele.

Am reusit dupa cateva luni sa obtin permisul de lucru legal in Italia. Romanii sunt inca rau vazuti si nu e deloc floare la ureche sa obtii dreptul de a lucra legal aici. Peste tot unde am fost s-au purtat frumos cei de la angajari cu mine, pana sa le spun ca sunt romanca. Nu se uitau urat la mine, dar peste tot mi s-a spus “te chemam cand avem ceva…”. Si m-au tot sunat…

Ca sa poti lucra legal in Italia, e nevoie de un permis de lucru pe care il obtii in momentul in care ai gasit jobul, esti sigur ca te angajeaza dar mai dureaza o vreme pana sunt gata actele si tot tacamul.

Dupa indelungi cautari care au durat cateva luni, am gasit o agentie care ar fi avut un post si pentru mine. Un post… naspa, de stat in picioare si numarat boabe de fasole, dar era aur pentru a obtine permisul de lucru. Numai bine ca era pentru moment singura posibilitate de a obtine acte in regula. Si le-am obtinut

Norocul mi-a suras, n-am lucrat ca un sclav pe plantatie… s-a eliberat un post intr-o alta parte. Job constant, contract luuung (nu pentru 2-3 luni), salar frumos, program acceptabil (nu in ture, nu de noapte…). L-am luat cat ai zice “cand incep?”

Din ce mi-au prezentat angajatorii parea un job de vis. Stabil, program normal, bla bla tot ce trebuie. Singurul inconvenient (dupa parerea lor) era ca nu era chiar in oras, ci undeva pe-afara si se lucra si sambata…

Incep sa lucrez. Totul e roz, totul e frumos. Pana imi dau seama ca e cam aiurea sa incep sa lucrez si sa termin azi ce am de facut dupa 4 ore, maine dupa 5 si poimaine de fapt nu e nevoie de mine, ca sunt angajat nou si mai e nevoie de timp pana sa invat sa fac ce stiu cei mai vechi… asa ca poimaine stau acasa. Poate stau si raspoimaine si numai bine ca vine duminica… asa ca din 6 zile lucratoare am lucrat de fapt 2, si cu program scurt.

Prima saptamana am inchis ochii.
A urmat a doua saptamana si ultima..

Pentru sefuta nu era nici o problema sa imi spuna dupa 4-5 ore “tu poti pleca acasa, ca nu prea mai ai ce face”. N-ar fi fost nici pentru mine daca nu faceam insolatie in drum catre casa! M-a dus o femeie cu masina, destul de draguta sa se abata din drumul ei ca sa ma lase la o statie de autobuz la iesirea din cel mai apropiat oras de Piacenza. Ce nu stia ea era ca nu aveam nici un ban la mine si sa merg fara bilet, fie si pentru 5 minute era o problema… asa ca am luat-o lipa-lipa pe drumul autobuzului si am ajuns dupa vreo 2 ore acasa, cu tot cu minunata problema legata de prea mult soare pe capul meu.

Si uite asa, dintr-un job care culmea ca imi placea, s-a transformat in “maine cum naiba ajung la lucru”, “oare azi am cu ce sa merg inapoi?”, “of, iar am lucrat jumatate de program” si “grozav,din 6 zile am lucrat 2″.

Asa ca am renuntat. Mi-am luat banii pe cat am lucrat si astept sa incep saptamana viitoare altceva… e drept ca e doar un job de 2 luni dar macar aici stiu ca lucrez full-time.

Ce-o fi peste 2 luni.. oi vedea. Sunt optimista (always was..) si cred ca voi gasi mult mai repede un loc de munca avand deja actele in regula

Prima porcaria s-a intamplat aici. Am modificat cate ceva la layout, mie mi se parea ca arata fantastic dar la restul lumii se vedea ca partea dorsala. Am rezolvat.

A continuat sirul minunat de ghinioane cu retetele. M-a mancat sa instalez un plugin (imi pare rau ca nu mai tin minte care… l-am sters rapid), numai bine ca nu mai mergeau o gramada de facilitati ale wordpress-ului.

A venit upgrade la 2.7.1 … ma enerva mesajul din admin panel, ca altfel nu-l instalam. Numai bine ca versiunea era beta si nu mai mergea de nici o culoare sa programez un post… (fac treaba asta des la retete). Am gasit rezolvare, se pare ca era o eroare des intalnita pe blogurile ce rulau pe 2.7.1 (culmea ca doar la retete-vegetariene s-a intamplat).

Alta minunatie… am vrut sa arate site-urile de retete cat mai dragut. Am instalat pluginul “category icons”. Aveam cate o iconita potrivita fiecarei categorii. A fost frumos cat a durat,pana ieri.
Update-ul la wordpress 2.8 m-a intors pe dos. Nu puteam sa folosesc “quick edit”, nu puteam adauga categorii noi direct din mesajul ce-l scriam, nu puteam face update la pluginuri si (cireasa de pe tort) nici butonul de help nu mergea… Mai sa-mi cada cerul in cap mai lipsea

..si cand credeam ca totul e roz, totul e frumos, azi dimineata mi-a mai tras ghinionul o palma. Nici macar unul din siteuri nu mai functiona. Parse error peste tot, i think wordpress hates me

Acuma merg. Toate. Cerul e la locul lui, thank God! Sper sa stie si ghinionul asta ca toate au o limita.

La inceput ma speriam de astfel de comentarii, ma intristam si imi trecea cheful de scris. Pai cum sa reactioneze un incepator in ale bloggingului cand primele comentarii il fac cu ou si cu otet? Sa mai vrei sa scrii si alt mesaj si sa te injure lumea din nou? Sunt sigura ca unii au renuntat la blog tocmai din acest motiv, iar altii au mers mai departe invatand sa ignore pe cei ce isi exersau arta de a injura la ei pe blog.

Totusi, dupa aproape 2 ani de scris aici inca mai primesc astfel de comentarii. Nu ma mai afecteaza demult comportamentul unora de copil mic care in loc sa explice de ce nu e de acord cu ce am scris incepe sa ma face in fel si chip.

Arata-mi ca esti mai destept ca mine si demonstreaza-mi ca sunt o imbecila si gresesc, dar cu argumente (solide sau nu). O serie de injuraturi nu ma face decat sa sterg comentariul cu totul sau sa cenzurez tot ce te-ai chinuit sa debitezi si numai bine ti-ai stors creierul degeaba. Nu cred ca scopul unor astfel de persoane este sa ma invete cum sa injur mai cu stil, asigurat ceva nu le convine in mesajul citit.

Mi se intampla si mie sa gasesc cate un mesaj pe undeva care mi se pare cea mai mare tampenie citita vreodata, dar nu imi amintesc sa fi spus ceva urat, am ales 2 variante: ori inchid pagina si imi vad de ale mele, ori scriu un comentariu de bun simt prin care incerc sa ii spun persoanei respective ca ideile sale sunt gresite.

Este mai dureros sa faci pe cineva sa se simta prost argumentandu-ti parerea. Injurand ca la usa cortului nu se rezolva nimic. Va gandi la fel si maine..

Am tot schimbat setarile si nu-i dau de capat. Sunt in dilema…

Stateam in autobuz si ma uitam relaxata cum un sofer tocmai a pornit pe rosu, taind calea autobuzului. Eram relaxata pentru ca masina era o chestie mica in comparatie cu ditamai mijlocul de transport in comun si eram pe punctul de a-mi inagina o scena de desene animate, in care soferul isi culege masina facuta pachet de pe sosea, o baga in buzunar si pleaca pe jos.

Ma rog, injuraturi (din alea simple si seci, ca asa injura italienii) si am mers mai departe. N-a durat 5 minute si un alt dobitoc s-a plictisit sa stea in coada de masini si a iesit bine mersi pe contrasens, cu viteza, desi un autobuz banuiesc ca-l vezi de la o posta cand vine in fata ta… Eu stateam bine la mijlocul autobuzului dar nenea in varsta din fata iesea cu succes cu capul prin parbriz.

Uite-asa m-am distrat acu’ vreo 2 zile. Eu am coborat, dar soferul a ramas acolo pe scaunul lui sa se mai distreze cateva ture de oras.

Cat de idiot trebuie sa fi sa faci asa ceva? Viata ta o pui in pericol, nu a celor din ditamai autobuzul…