Coltul meu de blog

Caietul ala cu intrebari multe…: cum te cheama? cati ani ai? iti place de cineva? te-ai saruta cu vedeta X ?

Hihi.. mi-am adus aminte de clasa a 6a sau a 7a cand veneau colegele la mine cu rugamintea: “Imi completezi si mie oracolul…?” Era o onoare pe vremea aia sa primesti un oracol acasa! Si mai important era sa il primesti pe al fetei sau al fetelor cele “cool” sau cum sa le zic.. pipitele clasei

Daca ti se spunea sa completezi chestionarul colorat in clasa, parca iti venea sa strambi din nas.. “Pai cum..? de ce nu pot sa il iau EU acasa si de ce il dai colegei din fata..?” Era o rusine..
Daca totusi aveai privilegiul de a lua caietul cel sacru acasa, faceai tot posibilul sa il completezi cat mai perfect.. daca nu il colorai cu toate cariocile din casa, nu erai sanatos..

Ultima pagina.. aaa, cea mai importanta.. acolo lasai cate o amintire. Te pregateai intens pentru niste inspiratie si desenai o floare sau ceva de genul, langa care ‘atasai’ o poezie cu “Sunt prietena ta/ Nu ma uita” sau alte versuri gasite la prieteni mai mari sau la.. atomic tv

Eu n-am avut asa ceva.. nu ma pasionau chestiile de genul, am completat multe dar n-am ‘continuat’ moda
Oare mai exista asa ceva azi? Oare copiii de astazi se mai joaca cu asa ceva sau au purces direct la lucruri ..mai serioase ?

al 100-lea mesaj de pe blog este despre revolutie… despre revolutia la care am fost prea mica sa pot sa-mi aduc aminte mare lucru.

Cu toate acestea… in ciuda faptului ca am avut doar 2 anisori, imi aduc aminte totusi niste detalii vagi.
Tin minte ca eram acasa, cu familia. Ne uitam la televizor, parca… Se auzeau impuscaturi si urlete pe strada, era multa galagie. Eu mi-am luat ursuletul in brate si l-am strans tare tare. Mi-era putin frica dar la cat de mica eram credeam ca ursuletul e scutul meu si ma simteam mai in siguranta.
Tot ce mai tin minte e ca m-a luat mama si m-a dus in camera unde dormeam… si nu mai stiu nimic altceva.

Cred ca asta e chiar prima mea amintire… nu imi aduc aminte nimic inainte de 2 ani… Revolutia a inceput la mijlocul lui decembrie, eu pe 27 faceam 3 anisori.. de asta nu-mi aduc aminte deloc.

Eu nu pot sa fac nici o comparatie intre cum a fost si cum e acum. N-am de unde sa stiu ce sa compar cu ce..
In orice caz, sper ca Romania sa mearga inspre mai bine.

Oare la ce desene animate se uita copii in ziua de azi…? La porcariile alea de pe cartoon network, presupun…
Macar daca ar fi Fox kids mai tare, ca acolo macar mai exista cateva desene animate digerabile

Anyway, mi-am adus aminte de desenele de demuuult, Alvin and the Chipmunks! Isi mai aminteste cineva de ei?
Erau niste desene atat de dragute! Se difuzau pe tvr parca si mi-au placut tare mult

Desenele erau despre 3 ‘veverite’ (chipmunks…) care erau baietii adoptati ai lui Dave (om… homo sapiens, om…). Si ca in toate desenele animate, cei 3 intrau in tot felul de belele…

Sa raspund odata la leapsa cu poze…

Abia acum am apucat sa … fac poza la poza, nu am poze cu mine de cand eram mica pe comp, am doar pe hartie

Am cautat si cautat, si cred ca asta e buna de pus pe net… hihi…

Nu mai stiu cati ani aveam in poza. Oricum, mai putin de 9 si mai mult de 5-6.

Se vede ca era craciunul si se vede si ce am primit: dulciuri, carticele si o orga in miniatura, pe care inca o mai am! Si culmea.. si merge! Chiar pot canta la ea

Chestia aia mica si ghemuita din dreapta e Lala, sora-mea mica. E cu 2 ani mai mica decat mine, deci cred ca are vreo5-6 ani in poza…

Imi amintesc cu placere de vremurile cand eram la gimnaziu sau liceu. Nu am fost buna prietena cu “cei cool” din clasa, dar am avut prieteni si mai buni, prieteni adevarati, care se uitau la mine, nu la bani sau la “cine e tati si ce masina ma lasa sa conduc”.

Pe langa amintirile frumoase, mai am si unele mai… putin frumoase, printre care: faptul ca de fiecare data (aproape) cand intra proful/profa in clasa, eram certati ca nu faceam liniste…

De multe ori scenariul era cam asa:
galagie. multa galagie si din clasa si de pe coridoare. Se suna de intrare, intram (aproape) toti in clasa si ne asezam in banci. Ne scoatem cartile si caietele pentru ora ce urmeaza si asteptam. Profesorul intarzie. Noi incepem sa vorbim. Vine proful si … scotem o foaie de hartie!

Ok, ceva nu e in regula. Aproape de fiecare data cand proful intarzia (din vina lui/ei! nu e vina elevului ca a intarziat proful la ora…) noi eram amenintati ca dam lucrare. Si nu e corect.

Ce ar trebui sa faca elevul in timul in care proful nu vine la timp la ora (cu toate ca la liceu am fost exact in gura cancelariei…), sa se uite pe pereti? Am precizat ca mi-am facut prieteni buni la scoala, deci am ce vorbi cu ei… Sau poate unii profesori se astepata sa stea elevii cu mainie la spate, gura inchisa si sa respire usor, ca sa nu faca galagie (sau curent…)

E absurd sa ceri elevilor sa nu vorbeasca deloc intre ei decat 10 minute in pauza (care nu e intotdeauna 10 minute, ca multi profesori tin elevii si in pauza ca sa le dea tema sau ca sa isi termine lectia). E la fel de absurd sa se sune de intrare si elevii sa inceapa sa urle ca descreieratii in clasa, asta intr-adevar nu e acceptabil, dar sa le ceri unor oameni care se inteleg bine intre ei sa nu vorbeasca unul cu altul e inuman.