Coltul meu de blog

Pe invatam net, un membru a pomenit o chestie foarte interesanta: trebuie sa vezi la cineva ce face ca sa iti trezeasca interesul.

Mi-am adus aminte cu ocazia asta cum a incpeut sa imi placa html-ul.
Eram in clasa a 9a si la scoala faceam C++. Pentru mine era tare complicat, era prima data in viata mea cand dau cu nasul de programare. Nu intelegeam absolut nimic.. Asa ca tatal meu a hotarat sa “ma dea la meditatii”, adica sa roage un prieten sa imi mai arate una alta ca sa ma descurc cat de cat.

Ca un copil constiincios ce sunt, am mers la ‘ore’ cu intentia de a invata C. Intentia era buna.. doar ca s-a dus pe apa sambetei - am ajuns sa invat total altceva
Nu mai tin minte exact cum veni vorba de html si frontpage. Eu nu stiam ‘ce e aia’ si ca unui copil curios i s-a aratat ce poti sa faci in frontpage: cum poti sa scrii “Eu sunt Adriana” in html, cum poti sa pui un background colorat, cum poti sa faci un tabel invizibil.. si fel de fel de alte smecherii. A inceput sa imi placa si am invatat tot mai mult.

Nici acum nu imi place C-ul.. Il ’studiez’ la facultate, dupa 4 ani de C++ in liceu.. si tot nu mi-l place. In schimb de html si “rudele” lui nu ma pot dezlipi. O fi si C-ul bun la ceva, dar tot site-urile sunt mai interesante

Caietul ala cu intrebari multe…: cum te cheama? cati ani ai? iti place de cineva? te-ai saruta cu vedeta X ?

Hihi.. mi-am adus aminte de clasa a 6a sau a 7a cand veneau colegele la mine cu rugamintea: “Imi completezi si mie oracolul…?” Era o onoare pe vremea aia sa primesti un oracol acasa! Si mai important era sa il primesti pe al fetei sau al fetelor cele “cool” sau cum sa le zic.. pipitele clasei

Daca ti se spunea sa completezi chestionarul colorat in clasa, parca iti venea sa strambi din nas.. “Pai cum..? de ce nu pot sa il iau EU acasa si de ce il dai colegei din fata..?” Era o rusine..
Daca totusi aveai privilegiul de a lua caietul cel sacru acasa, faceai tot posibilul sa il completezi cat mai perfect.. daca nu il colorai cu toate cariocile din casa, nu erai sanatos..

Ultima pagina.. aaa, cea mai importanta.. acolo lasai cate o amintire. Te pregateai intens pentru niste inspiratie si desenai o floare sau ceva de genul, langa care ‘atasai’ o poezie cu “Sunt prietena ta/ Nu ma uita” sau alte versuri gasite la prieteni mai mari sau la.. atomic tv

Eu n-am avut asa ceva.. nu ma pasionau chestiile de genul, am completat multe dar n-am ‘continuat’ moda
Oare mai exista asa ceva azi? Oare copiii de astazi se mai joaca cu asa ceva sau au purces direct la lucruri ..mai serioase ?

al 100-lea mesaj de pe blog este despre revolutie… despre revolutia la care am fost prea mica sa pot sa-mi aduc aminte mare lucru.

Cu toate acestea… in ciuda faptului ca am avut doar 2 anisori, imi aduc aminte totusi niste detalii vagi.
Tin minte ca eram acasa, cu familia. Ne uitam la televizor, parca… Se auzeau impuscaturi si urlete pe strada, era multa galagie. Eu mi-am luat ursuletul in brate si l-am strans tare tare. Mi-era putin frica dar la cat de mica eram credeam ca ursuletul e scutul meu si ma simteam mai in siguranta.
Tot ce mai tin minte e ca m-a luat mama si m-a dus in camera unde dormeam… si nu mai stiu nimic altceva.

Cred ca asta e chiar prima mea amintire… nu imi aduc aminte nimic inainte de 2 ani… Revolutia a inceput la mijlocul lui decembrie, eu pe 27 faceam 3 anisori.. de asta nu-mi aduc aminte deloc.

Eu nu pot sa fac nici o comparatie intre cum a fost si cum e acum. N-am de unde sa stiu ce sa compar cu ce..
In orice caz, sper ca Romania sa mearga inspre mai bine.

Oare la ce desene animate se uita copii in ziua de azi…? La porcariile alea de pe cartoon network, presupun…
Macar daca ar fi Fox kids mai tare, ca acolo macar mai exista cateva desene animate digerabile

Anyway, mi-am adus aminte de desenele de demuuult, Alvin and the Chipmunks! Isi mai aminteste cineva de ei?
Erau niste desene atat de dragute! Se difuzau pe tvr parca si mi-au placut tare mult

Desenele erau despre 3 ‘veverite’ (chipmunks…) care erau baietii adoptati ai lui Dave (om… homo sapiens, om…). Si ca in toate desenele animate, cei 3 intrau in tot felul de belele…

Sa raspund odata la leapsa cu poze…

Abia acum am apucat sa … fac poza la poza, nu am poze cu mine de cand eram mica pe comp, am doar pe hartie

Am cautat si cautat, si cred ca asta e buna de pus pe net… hihi…

Nu mai stiu cati ani aveam in poza. Oricum, mai putin de 9 si mai mult de 5-6.

Se vede ca era craciunul si se vede si ce am primit: dulciuri, carticele si o orga in miniatura, pe care inca o mai am! Si culmea.. si merge! Chiar pot canta la ea

Chestia aia mica si ghemuita din dreapta e Lala, sora-mea mica. E cu 2 ani mai mica decat mine, deci cred ca are vreo5-6 ani in poza…

Imi amintesc cu placere de vremurile cand eram la gimnaziu sau liceu. Nu am fost buna prietena cu “cei cool” din clasa, dar am avut prieteni si mai buni, prieteni adevarati, care se uitau la mine, nu la bani sau la “cine e tati si ce masina ma lasa sa conduc”.

Pe langa amintirile frumoase, mai am si unele mai… putin frumoase, printre care: faptul ca de fiecare data (aproape) cand intra proful/profa in clasa, eram certati ca nu faceam liniste…

De multe ori scenariul era cam asa:
galagie. multa galagie si din clasa si de pe coridoare. Se suna de intrare, intram (aproape) toti in clasa si ne asezam in banci. Ne scoatem cartile si caietele pentru ora ce urmeaza si asteptam. Profesorul intarzie. Noi incepem sa vorbim. Vine proful si … scotem o foaie de hartie!

Ok, ceva nu e in regula. Aproape de fiecare data cand proful intarzia (din vina lui/ei! nu e vina elevului ca a intarziat proful la ora…) noi eram amenintati ca dam lucrare. Si nu e corect.

Ce ar trebui sa faca elevul in timul in care proful nu vine la timp la ora (cu toate ca la liceu am fost exact in gura cancelariei…), sa se uite pe pereti? Am precizat ca mi-am facut prieteni buni la scoala, deci am ce vorbi cu ei… Sau poate unii profesori se astepata sa stea elevii cu mainie la spate, gura inchisa si sa respire usor, ca sa nu faca galagie (sau curent…)

E absurd sa ceri elevilor sa nu vorbeasca deloc intre ei decat 10 minute in pauza (care nu e intotdeauna 10 minute, ca multi profesori tin elevii si in pauza ca sa le dea tema sau ca sa isi termine lectia). E la fel de absurd sa se sune de intrare si elevii sa inceapa sa urle ca descreieratii in clasa, asta intr-adevar nu e acceptabil, dar sa le ceri unor oameni care se inteleg bine intre ei sa nu vorbeasca unul cu altul e inuman.

Nu, nu e o injuratura, e vorba de bipuri de pe telefon
Si.. nu, nu copiez mesajul lui Dojo, dar citind postul ei, mi-am adus aminte de ceva de demult.. de foarte demult, ceva vechi vechi, antic chiar… anul 2002

Demult, cand telefonul mobil era o moda (acum e ceva natural, am putea sa ne nastem cu el legat de ombilic) obisnuiam sa ne dam bip-uri unii la altii. Era fascinant sa pui mana pe telefon si sa dai bip

Toti colegii de clasa aveam telefon si ne bucuram cand ne dadea cate unul bip.

Acum mi se pare aberant. Gata cu bip-urile. Nici copii mici nu cred ca mai fac asta sau poate ca fac, e ceva nou pentru ei. Noi astia mari avem alte treburi mai importante decat sa umblam prin agenda telefonica sa cautam urmatoarea ‘victima’

Stateam de vorba cu lala zilele trecute si ne-am adus aminte de manusile pe care le purtam cand eram mici-micute si nu prea aveam degete destul de mari Manusile fara degete…

Nu cred ca as putea sa port acum manusi fara degete… am crescut si am nevoie sa pot sa ma misc.. mai numar bani, mai umblu in ghiozdan E cam incomod sa nu ai degete… Asadar, ce bine era cand eram mica. N-aveam nici o grija, decat sa o tin pe mama de mana si sa ma uit pe unde calc … Eram asa de mica pe cand purtam astfel de manusi incat nici chei de la casa nu aveam inca …

Lala e a 12a. In mod normal in clasa a 12-a se fac tot felul de vaccine. Am fost si eu a 12-a si am facut si noi. Ce ce ma distreaza pe mine sunt elevii care gasesc toate scuzele posibile sa scape de intepatura…

“Pe vremea mea” am ras de m-am prapadit. Au venit 2 asistente sa ne cheme la cabinet sa ne ‘bage acu-n vena’. Majoritatea am fost incantati ca scapam de nu-stiu-ce ora, dar s-au trezit cativa sa faca circ. Tin minte ca unii colegi au vrut sa plece efectiv de la scoala. Nu mai tin minte daca au plecat sau nu, dar oricum n-au facut vaccinul cu toata lumea.

Unii au si plans. Adica unele, ca deobicei fetele plang si se smiorcaie pentru orice rahatel. Dar nu mi-e rusine nici cu baietii. Am avut si astfel de fenomene prin clasa.

Nu pot sa inteleg ce e asa de sinistru in a face un vaccin. Mai rau e daca nu il faci, si scuze de genul “poate iau o boala de la ac” deja sunt expirate. Se scoate frumos acul si se desigileaza in fata ta, daca nu - ceri altul sau nu faci vaccinul. Simplu.

… sau telefoane celulare. Sau doar telefon. Simplu. Asa am ajuns in ziua de azi sa ne referim la aparatele fara fir cu care vorbesti cu alte persoane

Inainte mai auzeai pe strada si ‘caramida’. Muti umblau cu caramizi prin buzunare in timp ce altii se laudau cu un Siemens A50 sau cu un Nokia 3310. Telefoana bune, nimic de zis dar in comaratie cu ce e acum pe piata - un mic nimic.

Mi-am adus azi aminte de evolutia telefoanelor pentru ca am fost la un prieten care avea musafiri. Unuia i-a sunat telefonul. Era un Siemens A55. Cum mi-am dat seama? Dupa melodie.

Erau atat de putine telefoane mobile incat le stiai pe toate dupa sunet. Cand ii suna telefonul cuiva pe strada, imediat stiai ce telefon are. Acum e mai greu sa le deosebesti, nici daca te uiti la ele nu prea reusesti sa iti dai seama exact ce fel de telefon mobil e…

Primul meu telefon l-am cumparat in clasa a 10-a. Ai mei n-au vrut sa imi ia telefon asa ca eu am strans banutii de mancare pentru scoala si mi-am adunat 3 milioane de lei (vechi) si ceva sute de mii (tot vechi). M-am incapatanat sa imi iau telefon mobil si am reusit sa-mi cumpar un amarat de Motorola T190. Modelul ala mic care suna atat de ascutit incat iti doresti sa il tii pe silent tot timpul A costat 3 milioane fix, si am cumparat si o cartela cu numar, cu vreo 200 de mii.
Am fost tare mandra…
Eram ultima din clasa care si-a luat telefon.. ca restul colegilor aveau deja Aveau de la mami si tati direct… eu - indirect

Prin clasa a 11a ma tot batea la cap prietenul sa mi-l schimb. Am fost la piata (da.. in piata!) , l-am vandut pe T190 si am gasit un Siemens A55. Am facut o mica afacere bulgareasca, dar am avut telefon nou.

In clasa a 12-a un vecin isi vindea telefonul. Sony k300i. Si-asa aveam deja 2 numere, am zis ca-l iau. L-am luat si il am si acuma.

In afara de sony, mai ma un nokia micut. Nu stiu ce model e, dar e bun de tinut abonamentul in el