Coltul meu de blog

Greseala din titlu e intentionata, in caz ca se sperie cineva ca am uitat limba romana. Ideea e ca .. al naibii daca am gasit vreun roman aici care sa aiba si ceva interesant de zis.
Momentan lucrez in draci la o campanie unde am lucrat si anul trecut (ca sa explic si lipsa de chef de scris). Pana fac muntele de bani trebuie sa suport interogatoriul celor cu care lucrez.. si sa fiu al naibii daca n-as vrea sa le zic vreo doua!

E vorba de o campanie de rosii unde am avut bafta anul asta sa lucrez pana acum numai cu italieni. Nu ma omoram cu munca si aveam timp sa port conversatii chiar ok cu ei. De la mancaruri traditionale la ce-a mai facut presedintele (nici nu mai era nevoie sa ma uit la stiri..).

De cateva zile insa imi doresc sa fi plecat toti romanii acasa si sa scap de intrebari de genul “cat castigi? si prietenul tau?”. Chiar sunt intrebari de rahat care nu-si au locul pentru simplul fapt ca.. nu e treaba lor! Era mai interesant sa imi povesteasca ce mai e nou prin Timisoara, ce e frumos de vazut in orasul lor sau care vin cred ei ca merita incercat..

Asa ca am ajuns la concluzia ca pe romani nu-i intereseaza cat costa un bilet de tren pana la Roma, ce e interesant de vazut pe langa oras sau ce suvenir ar putea duce la cel mai bun prieten… pe ei ii intereseaza care e painea cea mai ieftina pentru ca asta vor povesti probabil cunoscutilor cand se intorc.

Majoritatea nu stiu decat sa judece. Se uita stramb cand te vad ca mananci o pizza in oras sau bei un suc la o terasa.. barfesc cand vad ca nu cumperi cafeaua la oferta, o iei pe aia cu 1 euro mai scump ca e mai buna.

N-am auzit pe nici unul sa se laude ca a vazut o biserica frumoasa (cum s-a bucurat surioara-mea, de exeplu) sau ca a vazut cat de frumos arata o strada cu blocuri si case (cum a vazut prietenul ei).

Asa ca nu pot decat sa astept cu nerabdare sa se termine campania si sa plece toti acasa sa-si vada de treburile lor, nu ale altora. E pacat sa vi intr-o tara straina si sa pleci acasa cu amintirea peretilor din apartament si cu nervi ca ai castigat cu 10 euro mai putin decat colegul tau.

Gata, am scapat de operatie. Am luat pauza de la mancat iaurt ca sa va povestesc cum e de fapt la dentist aici.

Am fost sa dam doctorului de dinti banii pentru interventia chirurgicala in avans, ca sa fie toata lumea happy si ca sa fim siguri ca va decurge totul ok. Numai bine ca m-a luat ca din oala cand a vazut banii si a hotarat ca ar fi o idee buna sa ma taie pe loc..

Din momentul in care m-a pus pe scaun s-a vazut valoarea banului. Altfel se poarta cu tine, altfel vorbeste si cata grija ca sa fie totul igienic in jur n-am vazut decat in Grey’s Anatomy.

Pentru inceput am primit 2 anestezii, de se invartea camera cu mine (o a 3-a am primit-o mai tarziu). Un alt doctor a inceput operatiunea (prin a pune ciment prin gaurile din dinte). A fost certat insa pentru ca nu a pus ciment din ala bun! Trebuia sa imi puna ciment din ala bun! Asa ca a venit cu coada-ntre picioare, a scos ce-a pus initial si ma pot lauda ca am ciment de cea mai buna calitate pe dinti

Am primit si niste picaturi extra ca sa mai amelioreze senzatia de frica (recunosc ca sunt un chicken si toata tremuram). Nu stiu ce mi-au dat dar imi venea sa rad intr-una dupa ce le-am inghitit..

Au lucrat impecabil. Desigilau totul in fata mea, doctorul a schimbat manusile de vreo 4-5 ori, tot ce atingea gingia sau orice – se arunca si se folosea alt instrument (nu se sterilizeaza nimic, tot ce foloseste este nou si desigilat in fata pacientului). Una din asistente a tusit de doua ori, a fost poftita afara din sala.

Ideea in mare e ca au facut o lucrare perfecta, cum zice doctorul. Nici macar nu se observa ca cineva a umblat la dinti (in afara de ata chirurgicala nu se vede nimic). Se va observa doar la silueta pentru ca mai cateva zile nu pot manca decat iaurt, lapte si multa inghetata

Sa fiu al naibii daca inteleg de ce se urca unii pe motor (sau scuter) fara macar o tentativa de echipament de protectie.. Cate persoane mai trebuie sa ajunga la spital sau la cativa metrii sub pamant ca sa se destepte si restul lumii?

Pe o chestie cu doua roti nu e nevoie doar de o casca. E nevoie si de o geaca si o pereche de pantaloni seriosi, care sa nu lase oasele sa se imprastie pe jos cum a patit un tip cu scuterul acum 2 zile.

E adevarat ca nu vezi asa ceva in fiecare zi, dar poate le era mai simplu celor care au coborat din ambulanta sa il adune daca era imbracat cu altceva in afara de pantaloni scurti…Tipul era imprastiat in sensul giratoriu, iar scuterul – varza. Probabil ca inca traieste (nu i-au pus medicii cearsaful pe fata) dar nu se putea misca..

Nu sunt experta si nu posed nici macar o bicicleta, dar pe motor m-am plimbat. In primul rand e frig. Si daca afara sunt 30 de grade, frigul intra in oase pentru ca mergi cu viteza, nu stai pe loc. Daca nu se simte imediat, in mod sigur peste o vreme te poti plange de dureri de genunchi, coate sau degete de la mana.

Asta in cel mai bun caz.

Partea nasoala e ca daca nu te protejezi pe motor si cazi.. ai cam vrea sa intorci timpul inapoi. Nu trebuie sa fie vina ta, e destul sa dai cu roata intr-o pietricica, sa te uiti in spate si sa nu fi atent o fractiune de secunda sau sa dea unul in tine pur si simplu.

E pacat sa dai de probleme din astea cand esti inca tanar si pe deasupra.. e o prostie. Imbracati-va pe motor ca nu e de joaca!

De cand am inceput sa lucrez in ture tot spun ca imi iau mp3 playerul in tura de noapte. Acusic e gata campania si de fiecare data il uit acasa. Cu toate acestea, n-am uitat povestea lui

De cand eram mai mica, de prin clasele mici, am inceput sa fac economii. Primeam banuti de mancare la scoala si nu-i cheltuiam pe toti. Primeam banuti de mers la suc si nu-i cheltuiam pe toti.. si tot asa am invatat ca se pot aduna in timp sume frumusele.

Pe playerul asta am pus ochii acum cativa ani (eram prin clasa a 9a sau a 10a). Costa vreo 3 milioane si ceva. Scump! Am vazut si altele mai ieftine dar asta imi placea mie cel mai mult. Si am tinut ochii pe el cateva luni pana sa-l am.

Tin minte ca eram la mare, la Costinesti. Preturi mari, bla bla.. primeam banuti cu portia (si bine au facut ai mei ca altfel probabil ramaneam toti  lefteri primele 2 zile). Primeam de dimineata cate o suma si eram libera sa o cheltui. Ce nu stia nimeni e ca mai mult de jumatate ii tineam la pusculita (bine, banii erau de fapt in portofel dar ori in alt buzunar, ori impaturati altfel sa nu-i incurc).

Si uite-asa dupa 7-8 zile de stat la mare, am adunat o suma frumusica. Am completat cu ce adunasem lunile precedente si am facut de-un mp3 player. Mare mi-a fost bucuria ca puteam asculta 256 Mb de melodii mp3! Pe-atunci era ceva fantastic si eram mandra

Functioneaza si acuma. E cam batranel si s-au sters culorile de pe el dar inca mai canta.Foarte important a fost momentul in care l-am avut in mana. Unul din primele lucruri cumparate cu ‘banutii mei’.

Eram (si inca sunt!) foarte atenta cat cheltuiam si pe ce. Dar acuma chiar nu mai are importanta. Banii vin si se duc, dar o amintire tot ramane