Coltul meu de blog

Din nou din seria “ce am vazut la televizor”, pentru ca nu se intampla nimic demn de povestit in rest (inca..).

Despre cartea recordurilor au auzit toate lumile deja. Bravo celor care isi au numele printre pagini, cu toate ca unii mi se par sariti de pe fix (sa iti risti viata, sanatatea sau organele – pana si cele genitale – ca sa ajungi sa iti faci numele public mi se pare putin cam deplasat, dar fiecare cu bibilica lui).

Totusi, pe langa cei care fac lucruri iesite din comun, in cartea recordurilor apar si oameni care – dupa parerea mea – nu au facut nimic special, doar ca s-au nascut; cum ar fi, familia cu cei mai multi membrii albinosi (sunt 5 frati albinosi), cel mai mic om din lume sau cel mai inalt om din lume, cel mai in varsta om din lume, etc.

Sunt intr-adevar o curiozitate, persoane speciale, au ceva iesit din comun dar.. n-au facut nimic concret. Nu s-au straduit sa faca ceva special si in nici un caz nu s-au chinuit sa se nasca mai speciali

Cu alte cuvinte, acesti oameni sunt intr-adevar altfel decat tot restul lumii, dar nu au abilitati speciale. Nu pot simti aceeasi implinire ca au realizat ceva ce altii nu pot sa faca.

N-am mai primit o leapsa din noiembrie anul trecut

Diana imi trimite una (cu toate ca nu obisnuiesc sa dau detalii de genul ) si am sa raspund.

1. De cate ori te-ai ars in relatii sentimentale?

Nu s-a intamplat. Au avut dreptate cei care mi-au spus de ce nu castig niciodata la lotto

2. Crezi ca poti sa reusesti in viata de unul singur?

Cred ca se poate, dar trebuie sa fie al naibii de trist..

3. Ai sedus vreodata?

Nu. Stau prea bine la capitolul ‘timiditate’ cand vine vorba de lucruri de genul

4. Ai fost indragostit de ideea de dragoste?

Sunt si in momentul de fata indragostita de ideea de dragoste. Pentru ca exista si o simt in fiecare zi

5. Ai gasit reteta pentru o relatie stabila?

Nu cred ca exista o reteta. Fiecare iubeste in felul sau, trebuie doar sa gasesti pe cineva ‘compatibil’.

Se intampla de multe ori sa primesc un nou comment la postul X. Si ma bucur cand cineva are o parere, fie ea buna sau rea, dar… cand sa ma bucur de acel comentariu constat ca e de fapt un sir lung de injuraturi.. de multe ori fara nici o noima, doar cuvinte urate aruncate.

La inceput ma speriam de astfel de comentarii, ma intristam si imi trecea cheful de scris. Pai cum sa reactioneze un incepator in ale bloggingului cand primele comentarii il fac cu ou si cu otet? Sa mai vrei sa scrii si alt mesaj si sa te injure lumea din nou? Sunt sigura ca unii au renuntat la blog tocmai din acest motiv, iar altii au mers mai departe invatand sa ignore pe cei ce isi exersau arta de a injura la ei pe blog.

Totusi, dupa aproape 2 ani de scris aici inca mai primesc astfel de comentarii. Nu ma mai afecteaza demult comportamentul unora de copil mic care in loc sa explice de ce nu e de acord cu ce am scris incepe sa ma face in fel si chip.

Arata-mi ca esti mai destept ca mine si demonstreaza-mi ca sunt o imbecila si gresesc, dar cu argumente (solide sau nu). O serie de injuraturi nu ma face decat sa sterg comentariul cu totul sau sa cenzurez tot ce te-ai chinuit sa debitezi si numai bine ti-ai stors creierul degeaba. Nu cred ca scopul unor astfel de persoane este sa ma invete cum sa injur mai cu stil, asigurat ceva nu le convine in mesajul citit.

Mi se intampla si mie sa gasesc cate un mesaj pe undeva care mi se pare cea mai mare tampenie citita vreodata, dar nu imi amintesc sa fi spus ceva urat, am ales 2 variante: ori inchid pagina si imi vad de ale mele, ori scriu un comentariu de bun simt prin care incerc sa ii spun persoanei respective ca ideile sale sunt gresite.

Este mai dureros sa faci pe cineva sa se simta prost argumentandu-ti parerea. Injurand ca la usa cortului nu se rezolva nimic. Va gandi la fel si maine..

Expresia asta avea un total alt sens pentru mine pana acum 2-3 zile, cand am dat din nou peste o emisiune la televizor in care se vorbea despre turci si obiciurile lor.Nu credeam ca mai exista asemenea barbari in ziua de azi… Filmele de groaza sunt nimic pe langa ce fac ei.

Ar trebui sa specific de la inceput ca nu este la fel peste tot. Sunt si acolo diferite religii si diferite traditii dar in anumite regiuni se intampla asa:

Fara doar si poate, femeia este un obiect sexual. Femeia serveste la facut copii si mancare. Pana aici nimic neobisnuit, doar sunt destui barbati care inca gandesc asa, dar femeile lor habar nu au cu cine se casatoresc (deja imi imaginez epoca de piatra), barbatul este ales de catre capul familiei, adica tata lor, iar tinerii insuratei se vad pentru prima oara chiar in ziua nuntii.

Obiciuri ca obiceiuri dar.. chiar asa? Chiar nu le pasa parintilor fetei peste cine da? Raspunsul este nu, pentru ca daca fetei nu ii convine barbatul ce i l-a ales tat’su, este perfect normal ca tatal sa isi omoare fiica! Mai rau, ca sa nu faca totusi puscarie, il poate obliga pe fratele mai mic al fetei sa o omoare (daca nu are 18 ani nu va face micul criminal puscarie, si nici nu poate refuza sa isi omoare surioara cu sange rece pentru ca ii interzice religia) sau o poate chinui pana se sinucide.

Ma mir cum de mai exista femei in tara lor. Sunt si neveste batute crunt, violate de barbatii lor si asa mai departe care au fugit si duc o viata vai de capul lor. Se ascund si traiesc zi de zi cu frica sa nu fie gasite ca sa nu fie ucise.
Inclusiv copii sunt niste unelte. Sunt nascuti ca sa aiba cine munci in familie…

Daca femeile din tari ‘normale’ o duc greu dupa o despartire sau o experienta nasoala, nevestele turcilor sunt crutate de suferinta.. de tot, si nimeni nu le poate face nimic pentru ca asa le dicteaza religia, sa isi spele onoarea familiei cu sange.

Asta se stie deja de mult timp dar inca nu incetez sa ma mir de ce poate debita omul in ziua de azi.

Ma uitam aseara linistita la televizor si dau peste un interviu luat unui pedofil. Mi-a sarit mustarul pe toti peretii. Ratatul (ca nu pot sa-l numesc barbat) vorbea calm despre viata lui privata iar femeia ce ii lua interviul il asculta fascinata… Daca eram in locul ei ii taiam barbatia, incepeam cu varful, capul si continuam sa i-o ciopartesc pana nu mai ramanea nimic!

Era timid de mic, saracutul, si nu putea sa se apropie de fete din cauza rusinii. Asa ca a gasit o varianta mai simpla: nepotelul, pentru ca nu s-a plans niciodata. Si acuma ii pare rau si stie ca a gresit… Si traumele nepotului cine le repara? Nu i-a zis oare nimeni idiotului ca exista site-uri pentru adulti, reviste sau chiar femei care lucreaza in constructii si fac trotuarul.

Dobitocii astia nici nu merita sa respire acelasi aer cu restul lumii pentru ca nu au nici o scuza. Si stau si ma minunez oare de ce nu i-a fost luat interviul dintr-o celula? De ce violatori de genul asta sunt inca in libertate? Pentru ca traim intr-o lume bolnava si poate pentru unii un monstru de genul asta are doar nevoie de putin ajutor…