Coltul meu de blog

Walker.
(si pot sa las mesajul cu ast’ singur cuvant si e de-ajuns)

De cand am dat de televizor (ca in Romania nu aveam tv acasa) am vazut o gramada de filme si seriale care mi se par penibil de exagerate cand vine vorba de batai, impuscaturi si tot ce tine de intalnirile intre ‘aia buni’ si ‘aia rai’.

De Walker m-am lamurit de la primul episod (l-am vazut si cand eram mai mica dar atunci vedeam numai ce bine se bate ala cu caciula de cowboy si uite cum aia rai si-o iau pe coaja, asa le trebuie), si mai sunt o gramada de alte seriale sau filme cu aceeasi.. problema.

Am inteles ca stii arte martiale la perfectie, dar mi se pare putin probabil sa castigi o bataie tu singur impotriva altor 10-12 pachete de muschi. Plus ca e atat de aiurea sa vina o gramada de oameni rai sa-l ia la bataie pe actor si sa nu dea mai multi odata.. 2-3 se bat, restul se uita, cum unul e la pamant, abia atunci sare urmatorul cu pumnul… hai ma! Ori va bateti ori .. mai bine faceau economie de actori.

Scenele cu impuscaturi iar ma enerveaza.
Un politist bine antrenat nu cred ca e atata de prost sa nu nimereasca macar un om din cateva cartuse de gloante schimbate pe parcursul unei urmariri.

O alta nelamurire… cum se face ca actorii principali nu sunt niciodata raniti in unele filme? Deci nici aia rai nu stiu sa traga cu pistolul, sau daca nimeresc – nimeresc un picior sau o mana si undeva unde chiar nu doare daca esti impuscat.

Mai vad scene in care super-eroul-principal este ranit. Nu face un scart, nu simte ca l-a nimerit un glont, vax cu apa rece… fuge in continuare, mai cotonogeste pe cativa, isi vede de treaba ca si cand acuma a venit de la piata, dar cand il panseaza vreo femeie se screme de durere mai ceva ca o femeie care naste.

A.. si scenele in care ala rau il prinde totusi pe ala bun si in loc sa-l impuste direct (ca ala ii este scopul), ii mai spune o poveste de adormit copii care dureaza numai bine indeajuns ca sa ajunga colegul politist sa-l aresteze. Come on!

Unii chiar nu au imaginatie prea bogata. Raman la filmele de groaza sau alte genuri care nu implica batai 1 contra 10 sau risipa de gloante.

Nu m-am priceput mai niciodata sa fac comparatii, cum ni se cerea la ora de romana, dar cateva cuvinte as putea sa insir.

Nu prea am vazut mizerie prin Piacenza, nu stiu cum o fi prin alte orase ca n-am vazut decat 3 din toata natia asta de macaronari, dar in general este foarte curat. N-am de gand sa-i ridic in slavi sau sa mint ca nu exista hartii pe strada ca mi-ar creste nasul pana-n peretele din fata; sunt si persoane care ori nu nimeresc cosul de gunoi (se poate intampla) ori pur si simplu arunca gunoi pe trotuar.. dar in mare este curat.

Tin minte ca in decembrie cand am fost in Romania (atentie, suna a fitza: ) mi-era naspa sa ma uit pe jos ca asigurat vedeam gunoaie.
Arunca italienii hartii si alte rahaturi pe jos, dar dupa ce trece masina de enia (retim, varianta cu macaroane) nu le mai vezi.

De 2 ori pe saptamana se face un fel de ‘piata Aurora’. Vin oameni care isi insira tarabele in centrul orasului si vand haine, papuci, oale si tigai, briz-brizuri… si dupa ce pleaca zboara ambalaje prin aer, hartii peste tot, e mizerie… dar cum a plecat si ultima taraba vine masina de gunoi (care nu pute si e curata, adica nu e murdara, adica astia chiar spala masina de gunoi chiar daca maine trebuie din nou sa o spele.. si tot se murdareste si n-are nimic ca iar o spala!), masina care aspira fiecare hartiuta si mai da si cu putina apa, ca sa nu iasa praf. Nici mucuri de tigara nu mai gasesti pe jos dupa ce a trecut masina de facut curat.

A.. si ca fapt divers, aici nu e rusine sa lucrezi ca om de servici al orasului. Eventual e rusine sa ai haina de lucru murdara. Si oamenii ce lucreaza la curatenie nu fluiera dupa fete ca astia de la retim, ca mi-era groaza (putin spus) sa trec pe langa ei.

De cand nu mai e Ghibi cel care sa ma …asa… la cap de dimineata, am dat de papagalii lui iubi. Are o pereche de papagali inseparabili, tare insociabili si galagiosi, dar frumosi

A vrut sa-i dea la un moment dat si mi-ar fi parut rau, ca-s tare draguti, dar in ultima vreme numai cand dorm!
De dimineata, sau mai bine zis din perioada in care inca ai noaptea-n cap, incep sa caraie.
Intai se trezesc si zgarie cusculita de lemn in care au cuibul. Dupa ce s-au plictisit de zgariat in lemn, ‘barbatelul’ incepe sa urle armonios. Urla si la mine ca ma misc in pat, nu numai la papagalita de nevasta-sa. Cand bineinteles ca nu mai am nici cea mai mica sansa sa inchid un ochi, parca stiu; atunci fac liniste. Cand ma trezesc si aprind laptopul, atunci sunt cei mai cuminti papagali din lume… mananca, beau apa, dezbat afaceri, treaba lor.

Mai au si perioade cand fac chestii ce n-are voie sa vada un copil sub 18 ani. Perioade dese, de cand ii stiu. Ei saracutii tot incearca, si sunt atat de romantici!
El urla la ea, ea ii da cate un cap in cioc, fuge, intre in cusca cu cuibul, el fuge dupa ea, ea ii mai trage cate una, il scoate afara din cuib si in final dupa ce l-a facut cu ou si cu otet se indupleca si fac treaba aia ce o fac pasarile inainte sa faca oua.
Si tot degeaba o fac (la propriu) ca ea nu stie sa le cloceasca. Sunt niste papagali sadici – arunca oule din cuib si se joaca cu ele.

Mie-mi place de ei. Sunt niste draguti si au caracterul lor. E drept ca-mi vine catodata sa-i condimentez si sa-i bag intr-un kebab, dar dupa ce ma ridic din pat imi trece