Coltul meu de blog

N-am mai scris de ceva timp, era vremea sa sterg putin praful de pe blog

Adevarul e ca n-am prea facut mare lucru in ultima vreme. As putea sa povestesc cum am facut aseara orez cu lapte dar.. m-as plictisi eu

Sau.. sa povestesc despre Mihai Eminescu dar.. mai bine nu

Dar zilele astea poate incerc sa fac o praji cu portocale. N-am mai mancat prajituri de mult. Sper sa iasa…

Ingrediente:

2 portocale

150 g unt

150 g zahar

120 g faina

2 oua

1/2 lingurita praf de copt

1 lingura de lichior de portocale

unt si faina pentru tapetat tava

Pentru ornat:

2 portocale

100 g zahar

20 g unt

Cum se procedeaza: Se curata portocalele de coaja si se storc. Se amesteca bine untul cu zaharul pana se obtine un fel de crema. Se adauga sucul de la o portocala si lichiorul, apoi ouale, batute putin si adaugate pe rand. Se adauga faina cu praful de copt, coaja de portocale rasa si se omogenizati compozitia. Se unge cu unt si se tapeteaza cu faina o tava. Se toarna compozitia in tava si se coace la foc potrivit aprox. 25 minute. Se scoate tava din cuptor si se lasa la racit. Intre timp, intr-o craticioara se pun 100 g de zahar, 2 linguri apa, 20 g unt si portocalele taiate rondele. Se tine vasul la foc iute, pana se obtine un caramel auriu si feliile de portocala sunt moi si bine insiropate. Se toarna siropul caramelizat peste blatul rece si deasupra se orneaza cu feliile de portocale.

S-a terminat sezonul Craciunului, gata cu filmele cu Mosi de la tv.. phew

In Romania pe 6 ianuarie se sarbatoreste Boboteaza. Despre asta ar trebui deja sa stie lumea asa ca nu mai fac research in schimb, fiind in Italia si iesind ieri la o plimbare.. am observat ca toate toate magazinele sunt inchise. Nimeni pe strada. Inclusiv barurile erau majoritatea inchise. Explicatia lui iubi a fost simpla: “azi e befana la italieni, nu se lucreaza”.

Imediat m-am gandit ca fiind o sarbatoare cu …o cotoroanta, inseamna ca or avea italienii niste traditii ciudate de trebuie sa stea in casa, cine stie ce legenda ciudata si de speriat o avea si ‘befana’ asta..  Dar chestia e alta de fapt… de-a lungul anilor in Italia “Befana” a ajuns sa fie mai importanta ca Mos Craciun, si nu spun asta ca “asa scrie pe net”, ci se vede pe ei.. La televizor sunt reclame peste reclame “arriva la Befana!” (soseste vrajitoarea), se vand figurine peste tot, la stiri se face mare valva… in fine, e ceva important pentru ei (si semnifica si faptul ca s-a cam dus sezonul Craciunului).

Si acum, bineinteles, legenda, ca a trebuit sa ma scarpin undeva si sa o caut ca eram curioasa

Legenda spune ca: cei 3 magi care mergeau la ieslea lui Iisus s-au oprit la casa cotoroantei sa intrebe pe unde sa o ia mai departe pe drum. Tanti nu a stiut sa le raspunda dar fiind foarte amabila a fost chemata sa mearga impreuna cu ei in cautarea ieslei. Ea fiind foarte ocupata cu treburile casnice, a refuzat dar si-a dat seama mai tarziu ca de fapt ar fi vrut sa mearga (paranteza… se vede ca era femeie ). A plecat de una singura sa-i caute pe cei 3 magi dar nu i-a gasit.. In cautarea ei, impartea dulciuri la copii poate poate stiu ei sa o indrume pe unde trebuie.

Deci.. era o vrajitoare ce iubea copii, nu o baba cloanta de speriat. De aici traditia la italieni sa puna copii la culcare, sa le umple sosetutele cu dulciuri daca au fost cuminti si … carbune daca au fost rai (dar sa fim seriosi.. care parinte e atat  de sadic?).

Asa ca ieri am sarbatorit si noi pe cotoroanta zambitoare bucurandu-ne de o plimbare pe strazile goale din Piacenza

da.. un inceput promitator si optimist ca prim mesaj dupa anul nou heh

Am ajuns la concluzia, dupa 22 de ani, ca nu-mi place iarna deloc… ma mai amageam anii trecuti ca si daca e al naibii de frig, e totusi Craciunul, e ziua mea si a Laurei.. ma rog, dar adevarul e ca.. chiar nu-mi place!

E mult prea frig. Prefer sa ma imbrac intr-un maieu sau tricou, pantaloni subtiri.. sa port sosete scurte, sa port parul prins in coada sus, sa am 2 codite sau sa-l las desfacut sa fluture in vant.. nu sa iau cei mai grosi pantaloni curati, pulovere groase, geaca de abia ma pot misca in voie, fular tras peste nas ca sa nu respir aerul inghetat si manusi cu care abia scot portofelul dar mai ceva din el… si caciula care sa-mi strice freza

Acuma ma plang si port toate astea pentru ca intr-una racesc. Cand eram mai mica (acuma pot sa recunosc.. ) primul lucru ce-l faceam cand dispareau ai mei din peisaj era sa dau jos caciulita, jos manusile si bagat mainile in zapada pana nu le mai simteam, tras de fular pana se largea pe gat si intra cate un bulgare de zapada intreg pe-acolo.
Mi se rupea mie ca a doua zi o sa fiu cobza… Dar chiar nu mai e asa de placut sa racesti, ca nu mai merg la scoala ca sa am motiv sa lipsesc

Abia astept sa vina luna martie (sau sa locuiesc in California… momentan locuiesc cu gandul) si sa scap de hainele astea groase si de frica de a nu ma apuca iar criza de tuse.

E adevarat ca Craciunul e sarbatoarea mea preferata, dar daca se intampla prin iulie, era cu muuult mai bine