Coltul meu de blog

Am fost sambata intr-o piata, aici se face o piata cu de toate, ca un fel de targ, unde sunt multe lucruri ieftine si.. chiar ok.

Trecand pe langa tarabe imi atrage atentia o.. statuie. Un barbat alb complet pe un scaunel, stand in picioare. M-am uitat la ’statuie’ si am zambit laaaarg, i se miscau ochii Era un mim.

E pentru prima oara cand am vazut asa ceva.. live

M-am invartit prin piata cu amicul meu si nu stiam cum sa fac sa ii fac o poza, fara sa se uite lumea ciudat la mine (da, stiu, cui ii pasa, ma rog..). Asa ca am hotarat sa ii fac poza si sa ii pun si ceva marunt in butelcuta din fata lui.

Am facut asta, iar in momentul urmator nenea s-a dat jos de pe scaunel si m-a luat de brat am inceput sa rad.. Mi-a “vorbit” prin semne, el gesticula si eu imi incercam italiana cea stangace, a fost o experienta interesanta (pe langa dansatorii de break dance ce ii vazusem cu cateva zile mai inainte hihi)

Am promis de mult o tura de poze si ma gandeam ca ar fi cazul sa ma tin odata de cuvant
Here goes: …

o strada, pur si simplu..

o straduta tipica, pietruita, e plin de ele

o biserica imensa

biserica pe ale carei scari stateam pe net (wireless free in piata )

aici am locuit pana ieri

aici lucrez eu (eram dupa telefon, nu ma vad )

Mai pun si alte poze, ar trebui sa le urc undeva ca sa nu incarc paginile prea mult

Fiind in alta tara si plictisindu-ma cateodata cam mult am stat sa ma gandesc la unele lucruri. Am ajuns la concluzia ca sunt o persoana cu idei batute-n cuie

De exemplu, lucrand la fabrica am ajuns sa cunosc mai multe persoane cu care mai vorbesc si ma inteleg bine. E ceva extraordinar sa vorbesc in engleza (e visul meu de cand eram mica ) si sa am ce sa vorbesc.. dar am refuzat sa ies in oras cu baietii care ma chemau la suc pentru ca nu pot, nici mie nu mi-ar placea sa imi vad prietenul in oras cu o alta fata

Acasa, in Romania, n-as putea sa stau cu cineva in casa, in afara de 5-6 persoane: sora-mea (cu prietenul ei ca sunt un pachet intreg ) si inca 3-4 prieteni. In rest nu mi-ar place sa stau cu nimeni, prefer sa stau singura.

In apartamentul unde stau acum in Italia am 3 colegi de apartament. Suntem 4. Daca ei imi ofera ceva (ca fac mancare, ca au cumparat prajitura sau eu stiu ce au ei chef sa imi ofere din politete) - refuz. In schimb ma supara cand le spun “daca nu ai paine ia de la mine” si ei spun nu si merg sa isi cumpere..

Cand vad ca unul din prietenii mei (am cam putini, dar buni) are probleme, imi place sa ajut. Si nu ma las pana nu reusesc, insist sa ii fie bine pentru ca stiu ca si eu ma ajuta la nevoie, cu toate ca nu prea cer ajutorul.

Nu stiu altii cum sunt, dar (traiasca numele lui Creanga ) mie imi place sa fiu asa. E un sentiment frumos sa fi o persoana corecta, sa ajuti si sa fi apreciat (si un simplu multumesc e de ajuns).

Scuzati melancolia, dar avand numai 5-6 melodii in casti si alea mai de suflet ai timp sa te gandesti mai mult. Promit sa le schimb si sa trec la lucruri mai normale

hm.. damn it. Colegul meu de camera, sau mai bine zis prieten bun bun bun de-al meu s-a cam intors azi acasa.. asa ca am ramas de una singura pe aici prin Italia.
A plecat azidimineata cand eu ma trezeam, am apucat numai sa ii spun drum bun. Dupa ceva timp m-a sunat sa-mi spuna ca autobuzul inca nu venise si am fugit (la propriu..) pana la gara sa mai stau cu el dar pana am gasit drumul care trebuie.. el deja plecase. Am apucat numai sa ii fac cu mana de pe strada.

M-am simtit prost si atunci mi-am dat seama ca.. sunt chiar de capul meu, hm…

E ok, apartamentul oricum e mic si il voi mai chema pe celalalt amic cu care am venit pe la mine, cand poate si el sa vina. Am vecini draguti dar e un sentiment ciudat sa nu ai incredere in nimeni si sa stai la povesti numai ca sa vorbesti aiurea (chestii de la lucru sau ce magazin ai mai desoperit in plimbari..)

Asta e, stiu ca trebuie sa fiu tare si sa nu uit scopul pentru care am venit

hehe, mi-am luat telefon nou in sfarsit.
Aveam in plan sa imi iau unul nou, dar la salar, numai ca ‘naspetii’ astia de la vodafone deja intrec masura. E mult prea scump sa ma folosesc de serviciile lor de rahat asa ca am cautat altceva.

Am gasit aici oferta de internet bunicica numai ca… aveam nevoie de un dispozitiv cu UMTS. Aveam de ales intre sa cumpar un dispozitiv de plastic cu 200 de euro ( ) sau un telefon cu UMTS cu mult mai ieftin. Asa ca am ales varianta a doua..

Am gasit un LG frumos frumos (da, m-am uitat si la aspect putin ) si sunt foarte multumita de el. Stie destul de multe si functioneaza chiar ok.

Partea proasta e ca am umblat dupa el cateva zile, se pare ca si aici se intampla porcarele cum ar fi ‘vindem telefonul, dar fara cablu de date.. mergeti la naiba-n praznic prin Piacenza si cautati cablu’ … (inclusiv in cutie e un biletel pe care scrie frumos ca telefonul se vinde fara CD si cablu).

Asa ca am avut parte de o aventura pe cinste: am plecat intr-o dimineata, de una singura de nebuna prin oras, cu o harta dupa mine, cautand o anumita strada de unde sa iau cablu de date pentru LG. Ma opream in fiecare intersectie si intorceam harta pe toate partile ca sa vad incotro urmeaza sa merg Se uitau italienii la mine ca la felul 7…. Eram o neajutorata cu castile in urechi si o harta, noroc ca m-am ratacit o singura data

M-am descurcat pana la urma si am zambit cu gura pana la urechi cand m-am vazut cu telefonul nou in mana

Intamplare.. la fabrica.
sau de ce abia astept sa merg la lucru.

Noi la fabrica suntem 3 fete si o tanti care lucram impreuna.
Uneia dintre fete nu-i sta capul decat la baieti, asa ca ieri am facut parte dintr-un episod in care am ras de m-am prapadit.

Mecanicii de care ziceam intr-un post anterior sunt foarte simpatici. Eu una ma inteleg tare bine cu ei si cand ne vedem prin fabrica ne mai intrebam de sanatate ca asa e frumos.

Unul dintre ei este italian get-beget. Arata infatisarea tipica de italian cu par negru, cret, e bine facut, ochi frumosi… ce sa zic - e un barbat frumos si il cheama Luigi. Fata cand l-a vazut prima data a inceput sa saliveze ea nu stie nici italiana nici engleza, deci nu poate comunica cu el, ghinion.

Acuma faza tare:
Ieri s-a stricat o banda din cele 4 si au venit 5 mecanici sa o repare, printre care si nenea Luigi. Fata l-a vazut si toata s-a luminat la fata numai ca…. s-a cam simtit aiurea cand Luigi a strigat catre mine: “Adriana!! Hello! how are you today? ”

Am ras toate (in afara de fata respectiva) de ne-am prapadit. E bine sa sti o limba straina ca nu sti peste cine dai hihihi

Pai macar engleza pot sa o vorbesc fara probleme, cu italiana nu ma descurc inca bine. Incep sa invat cate putin cate putin dar merge mai greu si cand la lucru sunt probleme cu banda care se tot blocheaza, trebuie sa gasesti rapid o solutie.. adica fugi la mecanicii de prin fabrica si zi-le “La machia e sblocata” sau ceva de genul..

Colegele mele (fara sa jignesc pe nimeni ca nu-mi place dar…) nu prea sunt in stare decat sa se uite la pereti si sa ridice din umeri cand se intampla sa se blocheze cate ceva pe-acolo, asa ca eu ma iau frumos si ma plimb prin fabrica de nebuna sa caut pe cineva care stie sa manevreze butoanele si toate alea..

Dupa o vreme de spus aceeasi propozitie mecanicilor si vazand probabil ca tot eu vin dupa ei, au inceput sa vorbeasca cu mine, numai ca eu “capito niente….” asa ca m-am enervat si am inceput sa ii intreb daca stiu engleza asa ca am cunoscut niste baieti de treaba, albi si negrii, italieni si alte natii

Io non capisco italiano …

Asta spun cel mai des in ultimele zile Am inceput lucrul de vreo saptamana. E chiar fain si easy peasy Mai complicat e cu turele dar incep sa ma obisnuiesc..

E cam nasol ca sefii nu stiu decat italiana, nici macar in engleza nu ma pot descurca aici. Nu numai sefii ci si angajatii… ma rog, mai putin unul, singurul baiat din fabrica cu care pot sa mai comunic normal, nu sa ridic din umeri

E foarte cald aici… sunt peste 30 de grade cam in fiecare zi. Dar nu ma plang, deja de 2 saptamani de cand sunt aici numai oameni plangandu-se am auzit…. “n-avem televizor”, “n-avem aia”, “n-avem aia”, “de ce ala nu lucreaza?”, “de ce aia stau 2 in apartament si noi suntem 4?”, “de ce platim transportul pana la fabrica?” si tot felul de plangeri idioate…  Le-as spune sa plece inapoi la salarul de 100-200 de euro, sa lase ‘mia’ aici la fabrica daca se plang atata. Au casa si loc de munca.. si se smiorcaie intr-una…

In fine.. neimportant.  Eu sa fiu sanatoasa  hihi