Coltul meu de blog

Surprize surprize.. cu Fiatul.

Inainte de Pasti cu vreo saptamana si ceva, m-a lasat complet balta, nu numai balta ci mare sau ocean! Nu a mai avut chef sa porneasca, parca stia ca vin cumparaturile.. S-a vorbit cu mecanicul care se ocupa de balena alba de ani de zile sa vina sa isi bage capul in motor sa vada ce are.

Intre timp am mai incercat sa desfac pe-acolo una alta. Nu sunt blonda din reclama la Cosmote, am invatat (de nevoie, ce-i drept) sa si pun inapoi ce desfac la motor.. Am impins-o in repetate randuri, am si rugat-o frumos si al naibii daca a vrut sa porneasca.

A venit si ziua de luni si a ajuns mecanicul fata in fata cu masina. A stat sa o bibileasca ceva timp, ca sa isi dea seama ca de fapt era murdar un contact si de aia nu pornea. Cum banii nu aduc fericirea, un simplu multumesc a fost de-ajuns din partea mea.. nu de alta dar nu m-a lasat tata-miu sa platesc

M-am bucurat, dar bucuria mea nu a durat decat pana azi.
Am prins rosu la semaforul de langa Mall (daca se grabea mai tare bou’ ala cu VW-ul din fata mea, prindeam si eu!). Stam ce stam si deodata vad cum cade frumos la minim acul de la benzina. Ups! A murit. Noroc ca eram cu Lala si Soso, ca altfel as fi fost injurata si ras-injurata (ca romanul nu stie sa iasa din masina sa ajute, ca ii pica barbatia). Asa ca Soso a slabit cateva grame pana in parcarea din fata noastra.

Macar am vazut ce are: carburatorul nu primeste benzina, probabil a stat pornita pe aburi la semafor si cand s-au dus si aia.. a cedat.

Macar nenea Spataru n-are nici o treaba.. el se plimba cu masina.

.. din aia pentru bac, singura chestie ce se da la punctul 2 la bacalaureat. A stat Lala azi si s-a uitat uimita cum fiecare subiect este o.. argumentare.

Parerea mea este prea de tot ca sa o scriu aici ca ma baneaza Google . Cum pana mea de vulpe sa se dea numai asa ceva? Intelectualii care au facut subiectele nu s-au gandit ca lumea nu-i in stare sa scrie o simpla cerere.. alea 3-4 randuri.. dar mai o scrisoare scurta.. acum e adevarat ca CV-urile se completeaza ca niste chestionare auto, unde pui numai X si daca sti sa-ti scrii numele e super.. deci nu ma mai iau si de CV-uri ca ma iau durerile de cap.

Elevii din ziua de azi.. sa fim seriosi.. numai la invatat nu le sta gandul. Imi permit sa spun asta pentru ca si eu m-am incadrat in a 12a in categoria asta.. nu mi-a placut nici romana, nici geografia.. nici alte materii, dar a trebuit sa invat ca sa pot sa iau bac-ul si uite ca acuma sunt in stare sa scriu o cerere fara sa intreb “da’.. ce scriu?”.

Cred ca fac o mare big mistake astia de au facut subiectele.. nu-i destul ca elevul are mura-n-gura tot.. argumentari le trebuie elevilor, sa stie sa filosofeze frumos dar sa se faca de rahat in situatii in care au de scris declaratii pentru locul de munca, de exemplu.

Repet ce au zis multi altii inaintea mea: sistemul de invatamant se cam duce .. in mamica lui la loc cald.

Carnival vol II, Memories of an imigrant.. e ultimul album am lui Wyclef Jean. Suna foarte bine. Majoritatea pieselor vad ca sunt cantate in duo, trio… cum au iesit si ele Canta cu Mary J. Blige, Norah Jones, cu Sizzla, Shakira, Akon si altii.. mai multi altii.

Fast Car - sigur e destul de cunoscuta deja.

Riot - si asta e destul de stiuta.. cred

Heavens in new york - ceva mai lenta, dar suna bine

asa.. mai sunt si altele, dar prea multe ca sa le pun aici

Veverita ma pune la incercare, indirect

Eu sunt o luptatoare. Nu m-am gandit niciodata ca as lupta pentru ceva ce as putea pierde, si daca m-am gandit am pastrat totusi o atitudine pozitiva. Daca pierd macar stiu ca nu regret nimic. Am incercat. Poate nu am incercat destul, data viitoare ma stradui si mai tare!

Nu cred ca e din cauza zodiei.. Mai cunosc capricorni care nu sunt asa.. Sunt persoane care asteapta sa le pice para din cer (nu vreau sa jignesc pe nimeni, poate nici nu am dreptate..).

Eu lupt de mica. Am facut multe multe boacane din cauza asta, am suparat multa lume dar stiu ca am luptat pentru ceva ce am crezut eu ca e de cuviinta. Nu-mi pare rau, am invatat multe. Incerc sa scot ceea ce e pozitiv din luptele astea..

Daca nu lupt.. ce pot sa fac? sa astept? sa astept ce..? Macar niste semne pot sa dau, ca altfel astept degeaba.

Si puterea mintii face multe. N-aveti idee cat de multe poate face!

Lupt pentru ca pot. Lupt pentru ca vreau. Lupt pentru ca vreau sa obtin ceva, ceva ce poate fara efort nu pot avea. Nu ma gandesc ca poate voi pierde, ma gandesc ca va fi bine.

Luptand simt ca traiesc.

Luptand ma gandesc la viitor, nu la trecut. Poate putin si la trecut, dar la ce am gasit pozitiv in el.
Viitorul poate suna bine, nu ai de unde sa sti pana nu incerci. Fara frica. Incerci si vezi. De unde sti ca nu iese bine? Nu ai de unde sa sti.. trebuie intai sa treci prin!

Si daca incerci cu frica.. da-i totusi drumul. Niciodata nu sti ce iese.

In sfarsit s-a terminat cu greva scenaristilor.. doamne ajuta.
Am luat si ultimele doua episoade din Grey’s Anatomy si m-am uitat cu nesat la ele.. partea proasta e ca am cam uitat ce se intamplase in episoadele trecute, dar in mare parte cam stiu detaliile mai mari, deci e ok.

Stateam si ma uitam la serial.. si imi dadeam seama cat de tipic american e personajul jucat de Ellen Pompeo. N-ar lupta fata asta pentru barbatul la care tine nici sa-i dai foc! Traieste o drama continua, e trista, se ascunde… nu zice nimic, merge la psihiatru ca sa taca din gura si se amageste singura.

Devine putin enervant..

Parerea mea e ca daca iubesti pe cineva.. lupta pentru el. Nu trebuie neaparat sa iubesti, si daca iti place asa.. putin, de pierdut nu prea ai ce sa pierzi, lupta, nu-l lasa sa plece! (vorba lui Dr. Addison Montgomery - Sheppard: “il lasi sa plece cu aia?”; ma rog.. ceva de genul asta)

Macar tipa nu e un personaj tipic de telenovela, ca sa cada la pat de depresiva si sa nu se intample nimic tot serialul.. Meredith se ascunde in munca, ceea ce multi dintre noi o facem, ne afundam in munca si poate poate uitam de probleme.. dar la un moment dat tot trebuie sa facem ceva

Cui nu-i plac cadourile? (paranteza: raspuns: mie.. prefer sa dau decat sa primesc)

Eu aleg un cadou astfel: incerc sa aflu cate ceva despre persoana, poate poate o scapa gura ca ar avea nevoie de un lucru si asa s-a facut cu un cadou practic.. daca insa nu aflu nimic - intru in panica pana nu mai iau nimic si gata

Exista insa o gramada de idei proaste de cadouri.. incerc sa enumar cateva.

1. abonament la vodafone/orange/zapp/ cosmote/si care or mai fi.
Parerea mea e ca e o idee proasta.. Majoritatea avem deja cate un telefon mobil, cu tot cu numar. Fie ca e cartela, fie ca e abonament unii (de obicei parintii) se gandesc sa faca drept cadou copilului un abonament de telefon.. Deci te alegi cu doua numere de telefon, doua telefoane de carat dupa tine si daca esti ‘norocos’ si deja ai telefon de servici.. chiar 3 telefoane.

E ok sa iti plateasca altul factura de vorbit.. dar e aiurea pentru ca odata ce ai primul numar de telefon il cam spui la toata lumea si e nasol sa il tot schimbi ca pe o pereche de chiloti.

2. obiecte de igiena personala
Daca tot e personala.. atunci mai bine ramane asa.
Nu o iau in nume de rau, adica daca primesc un set de sapun+burete de spalat nu ma voi rosi la fata, injurand cadoul ca poate crede lumea ca sunt o nespalata dar poate e putin prea personal. Obiectele de ras, la fel. Aceeasi parere o am si despre deodorante si aftershave-uri..

Bine.. daca cunosti persoana mai bine, e ok sa faci asemenea cadouri, dar pentru cineva mai putin cunoscut nu prea e potrivit. Ca sa dau si un exemplu: zilele trecute niste prietene au primit un parfum cadou. Miroase groaznic, nici lor nu le place. Nu toata lumea are aceleasi gusturi, asta este …

3. ‘mutunache’ de fiecare data
Animalutele de plus sunt tare dragute, si chiar daca mai demult primeai asa ceva doar de la iubit/iubita.. acum se practica si intre prieteni.
E super ok sa primesc asa ceva, imi plac (ale mele stau aliniate prin casa..).. dar pentru cineva care nu face colectie (mai sunt cazuri) poate prea multi mutunachi e prea mult.. si mai tarziu s-ar putea sa ii dea cadou mai departe. Cel mai nasol e sa ii primesti inapoi haha

Stiu ca voi fi injurata, dar fiecare are parerea lui

Voi ce cadouri credeti ca sunt o idee nu prea buna?

Maine este pastele mic, sau cum se spune in popor, pastele mortilor.
Lumea merge la cimitire, mai curata de buruieni mormintele celor dragi si dusi, dau de pomana colaci si oua rosii si mai aprind o lumanare.

Eu.. nu stiu unde sunt ingropate rudele. Eram mica atunci cand s-au dus si nu mai tin minte in care din cimitirele din Timisoara au locul de veci.

As putea insa spune ca, desi suna nasol, nu ma plang din cauza asta. Nu am pierdut pe cineva atata de drag incat sa simt nevoia sa merg pana la cimitir.

Mi-ar place insa sa nu se inchida cimitirele noaptea. E frumos sa te plimbi prin cimitir cand se lasa intunericul. E liniste, e lumina de la multele lumanari aprinse, e miros de flori si o senzatie de calm, departe de poluarea si galagia orasului, cu toate ca cimitirele nu sunt inchise intr-o cupola dar cel putin e mult mai linistit decat afara.

Nu sunt devoratoare de morminte, multi se sperie cand le spun cat de frumos e noaptea in cimitir.. E pur si simplu un loc linistit. Inclusiv cainii sunt mai calmi decat in afara gardului.

Expresia asta o stim cu totii, eu una stiu ca am invatat-o din revistele Mickey Mouse si Bugs Bunny cand eram micuta

Ma gandeam azi la cat de des o aud, cand ceva nu merge bine se duce pe apa sambetei… pai pentru mine nu prea are sens aceasta expresie.
Sambata este ziua mea preferata, nu am scoala, nu am lucru, e zi de relaxare si de muncit la hobby-uri, de iesit seara in oras si de vazut de timp liber.. deci apa sambetei este pana la urma ceva benefic

Abia azi apuc sa scriu despre ieri, ziua de petrecut fara munci.

Ne-am trezit tarziu, tarziu. Stiam ca mergem la padure cu o seara inainte, dar tot.. devreme dimineata ne-am culcat, adica Lala la 3 si eu la 4 si ceva, dupa o plimbare cu bicicleta pana acasa, cum spuneam in postul anterior.

Am baut si ultimul strop de cafea din casa si am mers catre padurea verde, pe jos. Eram mai multe persoane, ne-am mai intalnit pe drum cu cativa, ne-am mai despartit pe drum de cativa ca au fost mai smecheri si au luat masina.. dar in final am ajuns toti 9 la padure. Am dat usor ignore grupuletelor de manelisti.. si am mers cat mai departe de oribila poluare fonica.. am intrat in padure si ne-am instalat paturicile intr-o poienita.

Desteptii de noi am dat ultimii bani pe chipsuri, suc, bere si fistic cu 16 lei, nu 1,6 cum am vazut eu din greseala!! Al naibii de preturi si lei noi… La padure nici vorba de mici, erau niste cozi mult prea mari, cu mult prea multi burtosi stand la rand si mult prea umflate preturi, asa ca au plecat 3 persoane pana la Real sa ia si ceva normal de mancare.

Ne-am simtit foarte bine, am ascultat muzica la telefon, am jucat “pase” cu o minge de fotbal super-desumflata, am calcat cu bocancul in jar ca sa sparg carbunii, am primit o minge in cap si cateva pe langa milimetric, am facut pipi in padure, am incercat sa ma urc intr-un copac fara succes, am atipit cu capul pe un sul de hartie igienica, am vorbit despre sex… (suntem toti maturi si deschisi la minte.. ce pot sa zic )

Deci am descris in 3 randuri ce am facut in 6-7 ore. Pe la 8 am plecat, am strans tot, inclusiv ultimul muc de tigara de pe jos si ultima coaja de fistic. Am mers cu plasele pline cu gunoi pana am gasit un cos mai mare unde sa putem arunca resturile. Nu ma laud dar poate dau un exemplu si altora, ca altii am vazut ca au lasat porcarii in urma lor si nu e ok.

Seara nu s-a incheiat asa usor.. am mers apoi cu totii acasa, am facut cate un dus si ne-am plantat la doua prietene acasa. Am stat pana pe la ora 3 si ne-am uitat la un film pe care il recomand, e un film psihologic si destept care te solicita.. Memento se cheama si merita vazut

La 3 si ceva am ajuns acasa.. n-am avut somn si am iesit la o cafea pe la ora 4.. din pacate nu am gasit nimic deschis, nici macar in complex.. tot orasul Timisoara se pare ca e adormit.. oricum era cazul sa merg la culcare, asa ca pe la 5 m-am bagat in pat, in ciuda insistentelor lui Ghibi de a ma juca cu el

M-am trezit azi noapte, ca orice om care nu doarme noaptea, sa ma duc pana acasa pe bicicleta, aveam nevoie de baterii incarcate si aparatul foto. Soso nu a fost de acord (e cam prea grijuliu baiatul asta..) dar am asteptat sa se duca la nani si am plecat

Este superb sa te plimbi pe bicicleta pe strazile goale.. cu vantul in fata, cu pedala scartainda, cu o durere in fund la propriu de la sit, cu nataraii care urla la tine “ai grija!” in speranta in care poate poate cazi in fata lor, cu gropile pe care inveti fara sa vrei sa le ocolesti, cu durere de picioare ca nu sti sa schimbi vitezele la timp, cu o senzatie de teama ca poate cazi ca ai viteza prea mare pentru un incepator, cu frane puse din 5 in 5 secunde ca te dezechilibrezi, cu frica de masina din stanga ca sa nu intrii in ea si cu injuratura de rigoare din fata blocului ca nu e lumina pe strada si esti nevoit sa mergi pe jos ultima suta de metrii ca sa nu iti *vorba aia* jentile prin cotloane..

In orice caz, e frumos.

Inapoi a fost la fel de frumos.. adaug privirile politistilor care vad ca mergi pe 2 benzi ca un om beat, fara vesta “antiglont” verde fosforescent.

Si mai adaug un singur lucru: cainii.
Cainii care au ceva personal cu oamenii pe bicicleta.
Am ajuns aproape de destinatia unde ma astepta patul nefacut la ora 4 dimineata. Vad 4 caini pe iarba. Toti in cor au inceput sa latre la mine. M-am dat jos de pe bicicleta si am inceput vocalizele “mars”.. ar fi mers, daca nu latrau pe rand, ca sa intarate mai tare cainele cel mai mare, un caine vagabond lup, destul de maricel.. Am crezut ca scap de ei, am mers cativa zeci de metrii pe langa bicicleta cu frica in san, eram chiar singura pe strada, si oricum mi-era indiferent, si daca mai erau oameni, nu sareau in mod sigur in ajutor daca se intampla ceva.

Asa ca am mers pana la prima zebra, m-am uitat in spate, nu i-am mai vazut pe caini si m-am urcat din nou pe bicicleta. Nu dau bine din pedale (abia pornesc, parc-as fi ametita..) si aud in spatele meu latraturi.. vad cainele cel mare cum vine catre mine… *gulp!*

Ma gandeam sa ma dau jos iara dar daca tot eram cocotata pe cadru.. am zis ca ar fi o idee buna sa pedalez din greu. Si incep sa merg tot mai cu viteza, schimbam vitezele ca Schumacher la curse Am mers repede repede pana nu mai simteam nici picioare, nici vant, nu mai vedeam in fata.. eram toata speriata.. (mama mea a fost muscata de un caine cand mergea pe bicicleta).

In final ajung la destinatie si pun frana. Cand sa ma dau jos de pe bicicleta… ei dracie ca am cazut in fund. Nu cand mergeam, ci cand m-am dat jos. Am tras o portie de ras si abia m-am ridicat.

Am dormit ca un bebe..