Coltul meu de blog

Am revenit.. dupa niscaiva pauza de internet.. long story

In orice caz.. am despre ce sa scriu, ceva mai interesant, cel putin pentru mine.

Am fost la peste. (a nu se intelege gresit!) Am fost la balta ca sa prindem niste peste, pe care eu daca teoretic ii prindeam i-as fi aruncat inapoi in apa, dar n-a fost sa fie pentru ca.. am plecat cam repejor..

Am dormit exact fix 2 ore azi noapte, la naiba cu schimbatul orei
Daca nu ma suna Lala la 5:30 dormeam lemn.. Dar m-am trezit rapid si am purces catre balta (de langa Albina, aproape de Timisoara).

Balta privata, 3 bazine mari pline (teoretic) de peste. Am intrat 4 persoane, din care eu cu Lala nu am platit intrare pentru ca am zis ca nu vom pescui. Cei doi baieti in schimb au prins acolo radacini si au venit acasa cu niste somni micuti si 3 caracude. Au mai prins ei ceva: niste arsuri pe fata de la soare

Nu prea pot povesti prea multe, eventual ce am visat in cursul zilei, pentru ca am mers acasa si am facut nani.. In orice caz, am vazut cum este sa stai in liniste langa o balta cu sute de undite sfaraind la capul tau, e chiar ok

huh.. ce titlu lung.

Da, stiu ca suna ciudat - shaworma vegetariana, si mai ciudat suna pentru cei care vand asa ceva si le cer “o shaworma fara carne, te rog” Dar va asigur ca este la fel de buna si fara pui.

In primul rand e nevoie de o pereche de picioare sprintene care sa fuga sa cumpere lipie. Apoi e nevoie de:
1/4 de varza mica
3 cartofi
sos (de orice - de usturoi, tzatziki, de marar, orice va trece prin minte si prin fata ochilor la magazin)
ketchup si mustar
1 castravete murat taiat bucati
1/2 de ceapa taiata marunt
sare (sau vegeta)
eventual niste peste (ton, ca e gata maruntit)

Cum se prepara:
In primul rand se prajesc cartofii.
Se intinde pe lipie sosul, se rade varza (sau se tie marunt) si se imprastie deasupra de sos, se mai arunca pe-acolo castravetele taiat, ceapa maruntita, pestele si deasupra de tot se pun cartofii prajiti. Se sareaza si se pune deasupra ketchup si mustar.
De impaturat nu stiu cum se impatura, mie mi-a iesit asa.

E foarte bun!

A inceput evenimentul Job Shop.
Azi, 17 martie, au inceput cele 15 sesiuni de training.
Unde?
La Politehnica Timisoara, acolo unde se vede un cort mare si alb in fata facultatii.
Astazi studentii pot invata despre cum sa te comporti la un interviu de angajare, cum sa iti organizezi timpul, despre abilitati de prezentare.. si altele.

De maine incep sa vina reprezentanti din 40 de firme care sa vorbeasca direct cu studentii despre joburile disponibile. Va fi un dialog relaxat, live, fara povesti de adormit copii si alte cele.. Va fi o experienta interesanta pentru participanti. Lucrurile care se vor vorbi acolo nu se gasesc in reviste, pliante sau carti de “succes”, ci experiente adevarate si mici secrete legate de avansarea in cariera.

Job Shop se termina cu un training ‘on site’, adica daca vreodata v-ati intrebat cum se lucreaza intr-o astfel de companie - aveti ocazia sa aflati.. direct de la sursa. Se poate merge la sediul firmelor unde se va desfasura o zi obisnuita de lucru.

Evenimentul se desfsoara intre 17-21 martie, deci daca sunteti interesati - dati o fuga. De pierdut n-aveti nimic, doar de castigat

asa.. la cererea publicului postez niste update-uri cu cutu cel naravas…

Asa deci.. ca sa va faceti o idee cat a crescut “dulaul”.. asta sunt eu dormind cu el in pat

Aici troneaza si el pe patuc, cu ochii inchisi (rar.. foarte rar.. )

Nu prea am poze cu el cand e marisor, dar promit sa fac si sa “ma laud”

Din nou povestesc despre mirificul nostru catel

Am reusit sa-l invat sa sada ‘la comanda’!
Fara sa vreau, sincer..

Trebuia plimbat (si stim asta pentru ca incepe sa smiorcaie) asa ca i-am pus lesa. In timp ce Caius se imbraca m-a apucat cheful de facut pe dresorul. I-am spus odata sa sada, l-am apasat pe fundulic si l-am laudat. A inceput sa se zbenguie pe langa mine fericit, l-am lasat sa se bucure de lauda si am incercat din nou. I-am spus “Sezi” si s-a pus singur in fund!
Timp de cateva zile cand se aseza atunci cand ii spuneam l-am tot laudat.. si acum stie sa fie un cutu ascultator si sa sada frumos cand ii spune cineva

E chiar simplu. Nu e o filosofie sa inveti un caine sa fie cuminte si sa te asculte. E nevoie de ceva rabdare si.. niste mancarica.

spus intre ghilimele!

Din nou probleme cu ‘za car’.  S-a dus weekendul pe apa sambetei la propriu, chiar sambata a facut figura..

A plouat cu galeata de dimineata asa ca m-a rugat Caius sa il duc cu masina pana undeva. Pana la destinatie am ajuns, dar ce alt moment mai perfect sa-si gaseasca si masina asta sa ne lase balta decat pe ploaie, cu vreo 3 ore inainte de un examen si cu mai cateva drumuri de facut.. uff!

Am impins-o, am tras-o.. am rugat-o frumos sa porneasca si tot n-a vrut. Asa ca eu stau acum cu carburatorul sub nas, pe birou si ma uit la el cat e de frumos..

Poate ar trebui totusi sa invat sa merg pe bicicleta…

Din rubrica “cum sa fi penibil” am cules acum cateva zile o intamplare…

Eram la Lala si am iesit amandoua pana la magazin. Magazinul e cunoscut in zona, e un magazin non-stop, implicit mai scump (cel putin asa am observat, ca cele non-stop sunt mai piparate).

Bani aveam asa: eu - 10 lei, Lala - peste 10 lei.
Eu am cumparat de 10 lei si 60 de bani, Lala de 9 lei si 60 de bani.

Erau 2 tanti vanzatoare… s-au uitat la noi ca doua vaci nebune… De la Lala mai ramasesera 40 de bani, pe care i-a pus la mine, deci eu mai datoram 20 de bani magazinului.
(Nu stau sa numar de cate zeci de ori am cumparat una alta de acolo, de la aceleasi vanzatoare  si am lasat restul pe masa… )

Si au inceput ele sa se tocmeasca pentu aia 20 de bani.. Am stat acolo cateva minute bune, gata gata sa renunt la o paine intreaga pentru 2000 de lei vechi! Pe Lala o cunosc doamnele in cauza, e clienta veche, si ea a mai lasat de multe ori restul ca bacsis…
Se uitau si se minunau si socoteau in acelasi timp cum sa faca sa primeasca ele aia 20 de bani, lua-i-ar naiba de bani marunti!

Pana la urma cand am vazut ce coada mare era in spatele nostru le-am zis cucoanelor ca aducem banii mai tarziu si gata… atata circ pentru atata marunt!

Bineinteles ca dupa ce am iesit din magazin am impartit aceeasi opinie cu sora-mea: nici de-al naibii nu le dam inapoi aia 20 de bani. Mai demult cand mai lipseau cate 10-20 chiar 50 de bani mergeam frumos inapoi cu prima ocazie cand aveam ceva de cumparat si plateam “datoria”… dar cand am vazut amandoua cum se dau tantile cu curu’ de pamant pentru atat lucru ni s-a facut pana si noua rusine.

Special pentru ziua virtuala a lui RaPeRbOy… fac o exceptie si postez 2 retete una dupa alta. Avea nevoie blogul si de un tort, nu? Sper ca ii place nuca

Ingrediente:

Blat:
350 g. faina
200 g. zahar
250 g. unt
1 ou
coaja de lamaie

Umplutura:
200 g. zahar
1 galbenus
200 ml. frisca
4 linguri de miere
1 lingura de lapte
400 g. nuci tocate
zahar pudra

Cum se procedeaza:

Pentru blat: Se framanta un aluat din faina, unt, zahar, coaja de lamaie si ou. Se infasoara in folie si se da la rece 30 de minute.

Pentru umplutura: Se caramelizeaza zaharul la foc mic. Se inglobeaza frisca si mierea si se lasa la fiert. Se adauga nucile si se lasa la racit. Se unge o forma de tort si se intinde o foaie rotunda din 1/3 din aluat. Se imbraca forma, lasandu-se o margine ridicata. Se aseaza inauntru umplutura. Se acopera cu o alta foaie din 1/3 din aluat. Restul de aluat se intinde si se taie fasii si se aseaza pe tort in forma de gratar. Se bate galbenusul cu lapte si se unge tortul. Se coace 60 de minute si se pudreaza apoi cu zahar.

Ingrediente:

1 cana de orez
750 ml. de lapte
zahar (3-4 linguri)
1 conserva de ananas
3-4 banane
coaja de lamaie

Cum se procedeaza: Se fierbe orezul in lapte cu zahar. Dupa ce scade apa, se amesteca coaja de lamaie rasa cu orezul si se stinge focul. Se lasa orezul la racit. Se amesteca apoi cu fructele si se decoreaza cu felii de ananas.

am mai aruncat o fila din calendar la gunoi.. si asta la propriu - am rupt-o si am aruncat-o.

Am primit si primul martisor, de la tata. L-am primit ieri ca azi.. avem si altceva mai bun de facut decat sa ne vizitam (ideea lui! pe care eu o sustin..).
Parca totusi nu ma mai fascineaza atat martisoarele. Ma bucur cand le primesc, dar nu tin neaparat sa fac colectie Cand eram inca in generala faceam un fel de concurs intre fete, care primeste mai multe. N-am castigat niciodata.. Apoi mergeam acasa si faceam acelasi ‘un fel de concurs’ cu Lala… din nou, n-am castigat niciodata.

Mai demult le si purtam (nu neaparat ca ma obliga mama, si mi le prindea pe toate 6-7 in piept..). Din liceu insa am renuntat la obiceiul asta.. am vazut ca mai nici o fata nu le mai poarta si le-am dat si eu jos.. Pacat ca nu se mai poarta traditia asta, era dragut..

M-am bucurat de cateva zile ca vine primavara, vine martie, ne putem alege babele… dar ciu-ciu, ca s-a anuntat vreme nasoala saptamana asta. Oricum nu cred in superstitii dar la liceu ne distram pe tema asta
In orice caz.. si-asa am de invatat, poate niste nori imi prind chiar bine