Coltul meu de blog

Azi e sarbatoare. Mai mult pentru ca e duminica, mai putin entru ca e dragobetele hihi

De cativa ani (putini..) a scos si romanul dragobetele de la naftalina.. dar nu face nimic cu el. Doar se lauda. Pacat.. era poate o ocazie si pentru badea Ion din cucuietii din deal sa spuna femeii ‘te iubesc, muiere’, ca poate n-a auzit de valentine’s..

Chiar faceam misto cu sora-mea acum cateva zile. Cum sarbatorim dragobetele?
Cu mamaliga, daca tot e sarbatoare romaneasca

nu, nu e un mesaj siropos sau nostalgic.. am uitat sa duc inapoi la biblioteca doua carti imprumutate!

Le-am luat, le-am citit, am dat examen si.. am uitat de ele. De o saptamana trebuia sa le restitui, dar mi-a iesit asta din cap.
Am luat regulamentul la puricat. Se pare ca nu fac puscarie si nu mi se taie o mana… datorez bibliotecii doar 4-5 lei.

Culmea e ca am fost ieri pe-acolo si era inchis. In mod normal se inchide seara dar taman saptamana trecuta au avut un orar special: pana la 2. N-am stiut.. am vrut sa le dau inapoi si am gasit inchis la ora 4, ups!

Asta este.. merg luni si poate platesc 3 zile de amenda in plus. Nu voi muri de foame din cauza asta, sper doar sa nu se uite tanti bibliotecara urat la mine cand mai vreau sa imprumut vreo carte..

huh… de la o vreme deja nu mai am loc in pat.
Cainele asta mic (la varsta o fi mic.. dar devine urias) are o placere nebuna sa vina sa se aseze pe perna mea.. Se pune langa capul meu si doarme ca un copil.. pana se trezeste si incepe sa imi roada parul. Se mai aseaza cateodata intre mine si Caius… numai bine nu mai am loc in pat nici sa respir!

Daca incerc sa ma misc, crede ca ma trezesc si incepe sa se joace (vine ‘pana sus’ si isi ia in serios treaba de spalat pe fata omul de dimineata). Odata ce s-a trezit Ghibi, somnul meu s-a dus pe apa sambetei.. (noroc ca azi e sambata !?).

Nici prin casa nu mai am loc de el. Daca vrea afara – se urca pe mine pe scaun dar nu cu labutele cum ar face un caine normal la cap.. ci cu totul!) iar daca nu vrea afara e oricum dupa fundul meu oriunde merg. Nici pipi nu pot sa fac in liniste..!

Stiu ca multi gandesc: “educa-l, nu-l lasa sa faca aia si aia..”, dar chiar nu ma deranjeaza toate momentele astea. E cel mai dulce membru al familiei si noi il iubim asa cum este

De cand ma uit la filme vad ca deseori personajele merg la pranz, cina, intalnire de afaceri, intalnire ‘amoroasa’…. sau orice fel de intalnire la mancat de sushi! M-am pus deci pe facut “research” ca sa aflu mai multe despre sushi asta..

In primul rand am crezut ca sushi este un fel de mancare bazat pe peste.. m-am inselat. E mancare bazata pe orez acru.. Orezul asta acru se inveleste in peste crud (oceanic) sau niste foite de alge (se cheama “nori”). Deja pare ciudat..

Pestele asta crud se mananca cu sos de soia si cu wasabi (un fel de hrean care nu pisca la limba ci.. la nas) sau imitatie de wasabi (adica hrean normal colorat). Se pare ca e rar ingredientul asta la japonezi si mai improvizeaza si ei.

Japonezii au o cultura tare interesanta. Daca lasi in farfurie se considera ca ai jignit bucatarul.. Deasemenea, betisoarele cu care mananci nu trebuie lasate pe farfurie oricum; ori se pun pe un suport special pentru betisoare, ori pe farfurie de-a lungul ei, nu se lasa sprijinite jumatate pe farfurie, jumatate pe masa…

Singurul lucru care nu ma lasa cu gura cascata (cum ar fi pestele crud..) ar fi ceaiul verde nelipsit de la masa.

Nu cred ca sushi va fi la noi la fel de popular ca si pizza.. nu neaparat din cauza betisoarelor (eu am reusit sa mananc cu ele..) dar e un fel de mancare mult prea ciudat.

Pe invatam net, un membru a pomenit o chestie foarte interesanta: trebuie sa vezi la cineva ce face ca sa iti trezeasca interesul.

Mi-am adus aminte cu ocazia asta cum a incpeut sa imi placa html-ul.
Eram in clasa a 9a si la scoala faceam C++. Pentru mine era tare complicat, era prima data in viata mea cand dau cu nasul de programare. Nu intelegeam absolut nimic.. Asa ca tatal meu a hotarat sa “ma dea la meditatii”, adica sa roage un prieten sa imi mai arate una alta ca sa ma descurc cat de cat.

Ca un copil constiincios ce sunt, am mers la ‘ore’ cu intentia de a invata C. Intentia era buna.. doar ca s-a dus pe apa sambetei – am ajuns sa invat total altceva
Nu mai tin minte exact cum veni vorba de html si frontpage. Eu nu stiam ‘ce e aia’ si ca unui copil curios i s-a aratat ce poti sa faci in frontpage: cum poti sa scrii “Eu sunt Adriana” in html, cum poti sa pui un background colorat, cum poti sa faci un tabel invizibil.. si fel de fel de alte smecherii. A inceput sa imi placa si am invatat tot mai mult.

Nici acum nu imi place C-ul.. Il ‘studiez’ la facultate, dupa 4 ani de C++ in liceu.. si tot nu mi-l place. In schimb de html si “rudele” lui nu ma pot dezlipi. O fi si C-ul bun la ceva, dar tot site-urile sunt mai interesante