Coltul meu de blog

De ceva vreme imi dau seama ca tot mai multe persoane aud ceva (o veste, o barfa.. orice) pentru prima data si cred, iar daca incerci sa le schimbi mai apoi parerea – e degeaba!

Cel mai bun exemplu e .. bunica mea Dar presupun ca se intampla la majoritatea batranilor.. aude ceva la televizor si e tentata sa creada. Nu o mai intereseaza alte pareri. A auzit o prostie pentru prima data si in viziunea ei este adevarat, ce spun altii este fals.

E usor sa influentezi pe cineva.. daca sti cum sa vorbesti si sa pari convingator, e floare la ureche.
Nu stiu de ce se intampla asta. De multe ori “telefonul fara fir” se altereaza.. asa ajung stiri false la jurnale, asa ajung articole aiurea prin ziare si asa mai departe.. ma gandesc ca asta ar fi explicatia.
Observ insa ca lumea nu stie cum sa filtreze informatiile.

Poate ca ar mai fi o varianta: auzi o noutate si iti formezi deja o parere.. auzi apoi cu totul altceva dar in mintea ta este formata deja ideea, e bine infipta acolo si parca nu-ti vine sa o scoti. E ideea ta si nu renunti la ea.

Oare cati dintre noi avem impulsul asta.. ?

Eu sunt constienta de felul cum circula multe informatii.. dar restul?

sau.. despre Timisoara, in cazul meu Razzvan a initiat o leapsa frumoasa: un tur virtual al Romaniei.
Eu sunt din Timisoara deci.. task-ul meu este sa povestesc cate ceva despre oras.

Timisoara e un oras frumos.. in ciuda canalului Bega care e atat de murdar incat.. nici nu-i pun poza E frumos totusi sa te plimbi pe malul lui, e cat de cat liniste.
In centru e iarasi frumos. Avem o catedrala mare-mare, avem opera romana, avem o fantana cu pesti si cateva magazine..
Parcuri – o gramada. Timisoara se mai cheama si orasul florilor.. mai demult primavara infloreau magnoliile pe malul Begai si era tare frumos.. acum nu mai sunt chiar atat de multe flori dar e placut oricum. Avem un parc Botanic, Parcul Rozelor, Parcul Poporului, Parcul Central si o gramada de alte parcuri mai mici..

Timisoara e in “foarte vestul” tarii, asa ca e mai cald la noi decat in alte parti. Deja in Timisoara e destul de placut afara, pe cand altii inca mai au zapada. Vara in schimb e toropeala, dar si in restul tarii e foarte cald..

E o zona de campie dar muntii sunt destul de aproape, ~ 100 si ceva de km.
Nu ma pricep foarte bine la compuneri de descriere asa ca atasez niste poze:

Centrul din Timisoara, cu catedrala si fantana cu pesti din care.. tasneste apa
Opera romana din Timisoara, tot in centru se afla, vis-a vis de catedrala
Asa arata centrul noatea, in general de sarbatori dar in ultimul an au lasat luminite tot anul..
Malul Begai
Asta este gara mare din Timisoara – gara de nord

Gikone, Buzaul cum arata?

examene..
Gata cu primul. Nu cred ca il iau, dar poate se indura ca am ramas o ora, nu 3 minute ca jumate din sala Jumatea de sala macar a fost sincera.. s-au gandit ca pierd vremea si au plecat. Poate data viitoare stiu mai bine ce sa invete si vor iesi si ei mai tarziu.

Eu am pornit ziua cu dreptul.. adica m-am trezit la 7 fara ceva si am calcat in.. ce  a facut cainele in fata usii.. e inca pui, asta este.. acum am vazut ce am pe talpa bocancului si am inteles de ce in sala era un iz de “numarul 2″ (se potrivea cu atmosfera..)

Mi-a picat exact un subiect pe care nu-l stiam. Daca eram pe randul 1 poate ramaneam mai mult.. asa, am ramas sa scriu ce am stiut (din 4 subiecte – 2 nu le-am atins, unul l-am scris tot, unul cred ca am scris macar jumatate). Damn you harti de memorie MSDOS!

La subiectul de programare am scris la fel – ce am stiut. Am scris programele partial, prima jumate corecta, a doua jumate – schematic Ghinion, nu sunt perfecta.

Se spune ca daca calci in ‘cachi’ ai noroc. Sa vad cum se aplica la mine treaba asta..

Am vazut in sfarsit episodul 11 din Grey’s Anatomy.. astept sa il vad si pe urmatorul sper sa apara..

Pana atunci inca mai caut niste muzica de pe coloana sonora.. deocamdata am gasit Lifehouse – Broken, melodia ce canta atunci cand se despart (din nou…) Meredith Grey si Derek Sheppard. Enjoy!.. pana gasesc una  mai vesela

Caietul ala cu intrebari multe…: cum te cheama? cati ani ai? iti place de cineva? te-ai saruta cu vedeta X ?

Hihi.. mi-am adus aminte de clasa a 6a sau a 7a cand veneau colegele la mine cu rugamintea: “Imi completezi si mie oracolul…?” Era o onoare pe vremea aia sa primesti un oracol acasa! Si mai important era sa il primesti pe al fetei sau al fetelor cele “cool” sau cum sa le zic.. pipitele clasei

Daca ti se spunea sa completezi chestionarul colorat in clasa, parca iti venea sa strambi din nas.. “Pai cum..? de ce nu pot sa il iau EU acasa si de ce il dai colegei din fata..?” Era o rusine..
Daca totusi aveai privilegiul de a lua caietul cel sacru acasa, faceai tot posibilul sa il completezi cat mai perfect.. daca nu il colorai cu toate cariocile din casa, nu erai sanatos..

Ultima pagina.. aaa, cea mai importanta.. acolo lasai cate o amintire. Te pregateai intens pentru niste inspiratie si desenai o floare sau ceva de genul, langa care ‘atasai’ o poezie cu “Sunt prietena ta/ Nu ma uita” sau alte versuri gasite la prieteni mai mari sau la.. atomic tv

Eu n-am avut asa ceva.. nu ma pasionau chestiile de genul, am completat multe dar n-am ‘continuat’ moda
Oare mai exista asa ceva azi? Oare copiii de astazi se mai joaca cu asa ceva sau au purces direct la lucruri ..mai serioase ?