Coltul meu de blog

De 2 saptamani calculatorul meu nu mai face shut down… Cand ii dau start->shut down,el face restart! Si face asta de cand am vrut sa il duc la garantie, ca ii trebuie 3 minute sa se aprinda (cronometrat -> 3 minute!)… Pai sa nu-i bagi in mama lor de (sa zic, sa nu zic…) fast computers!

Ultima data cand am mers la garantie, mi se futu (vorba lu’ Esca) placa video. Nu mai avea ea chef sa porneasca calculatorul (placa *ahem* GeForce 6500, de 256, destul de buna zic eu). I-am pus o placa de 2 Mb!! da, 2 Mb!! si a mers! Nu pot injura ca la usa cortului pe blog, cum i-am injurat pe ei…

Hotarata azi-dimineata ca vreau sa pot linistita sa shut down-uiesc calculatorul, dau format si instalez din nou windows… WRONG! Compul meu tot NU face shut down, nu mai vrea sa mearga netul si mi-a trebuit 2 ore sa instalez nenorocitul de monitor fortat, ca cu cd-ul nu vroia!

Uff!

… e al jumatatii. Sau al nostru. Sau cum vrea el, ca el a dat banii pe motor

Cum s-a intamplat in sfarsit minunea: a plecat ca orice om normal din Timisoara pana la Petrosani cu un prieten cu masina. Au plecat pe la 5 dupa amiaza vineri. Erau tare incantati ca au gasit de vanzare un motor - culmea - functionabil si destul de ieftin; asadar au purces la drum. Nici n-au dat 170 de ron pe benzina…

Curioasa, il sunam din jumate in jumate de ora (am minute cacalau cu el..): “ati ajuns?”, “nu inca”.  Hmm… 200 si ceva de km i-aufacut in… 6 ore! ca au luat-o pe ocolit, ca sa prinda drum mai bun, au mai luat si tepe - au gasit drumuri in reparatii, au stat la cozi intre orase pe drumuri inchise de le-a venit rau..eh, drumuri romanesti…

Partea buna e ca au ajuns la 11 noaptea la omul cu pricina.. I-am lasat in pace sa-si vada de motor si asteptam sa ma sune ca sunt pe drum inapoi. Hmm.. mare mi-a fost mirarea cand la 2 noaptea ma suna ca sa ma roage sa caut pe net detalii despre carburator, ca nu stia exact cum sa regleze relantiul.. apoi m-a rugat sa caut detalii despre incarcare electrica (ca o are electrica, nu mecanica… si e mai cu “spil”). Bineinteles ca la ce chef aveam de cautat noatea pe google.. i-am gasit abia abia niste rezultate… surpriza cea mare a venit cand i-am spus ca am gasit numai in… maghiara!

Buun, au lasat-o balta, mi-au dezmembrat masinocul si au infipt motorul in ea cum au putut ei mai bine. Nedormiti, nemancati, fara un leu in buzunar, au cutreiereat “astia doi”drumurile tarii pan’ la mama naibii s-napoi, dar macar si-a implinit Caius visul: acum are motor

Lala e a 12a. In mod normal in clasa a 12-a se fac tot felul de vaccine. Am fost si eu a 12-a si am facut si noi. Ce ce ma distreaza pe mine sunt elevii care gasesc toate scuzele posibile sa scape de intepatura…

“Pe vremea mea” am ras de m-am prapadit. Au venit 2 asistente sa ne cheme la cabinet sa ne ‘bage acu-n vena’. Majoritatea am fost incantati ca scapam de nu-stiu-ce ora, dar s-au trezit cativa sa faca circ. Tin minte ca unii colegi au vrut sa plece efectiv de la scoala. Nu mai tin minte daca au plecat sau nu, dar oricum n-au facut vaccinul cu toata lumea.

Unii au si plans. Adica unele, ca deobicei fetele plang si se smiorcaie pentru orice rahatel. Dar nu mi-e rusine nici cu baietii. Am avut si astfel de fenomene prin clasa.

Nu pot sa inteleg ce e asa de sinistru in a face un vaccin. Mai rau e daca nu il faci, si scuze de genul “poate iau o boala de la ac” deja sunt expirate. Se scoate frumos acul si se desigileaza in fata ta, daca nu - ceri altul sau nu faci vaccinul. Simplu.

… pentru ca asa cred eu. Cel putin despre unii…

Azi am plecat cu masina pana la facultate. Am facut o pana de toata frumusetea! dar n-am observat pana nu am parcat si am iesit din masina. hmm… oare chiar nu se observa o pana..? Am stat la stop, am trecut pe langa o gramada de oameni, m-au depasit o gramada de masini (mergeam mai incet, nu stiam ce are masina de trage asa de greu ) si NIMENI nu mi-ar fi zis “ba, ai pana”.

Pe drum am crezut ca nu mai ajung, am crezut ca iar sunt probleme cu motorul si iar se va opri masina exact in mijlocul drumului… Volanul tragea foarte tare catre stanga (ma chinuiam efectiv sa il tin sa nu schimb banda involuntar…), abia abia pornea de pe loc, cand schimbam vitea parca se ineca saraca masina… dar toti ma claxonau si ma injurau in timp ce treceau pe langa mine…

In concluzie, se pare ca oamenii isi lasa bunul simt intr-un seif acasa si pleaca fara el… si cand se intorc ita cifrus si raman fara el forever.

Azi am avut o zi .. de rahat, cum s-ar zice. M-am culcat la ora 1 azinoapte si m-am trezit la 9:30. Am sarit din pat de parca m-as fi asezat e un ardei iute si repede-repede jos sa golesc masina (era plina de lemne de ieri… arhiplina, extraplina, exagerat de plina!) pentru ca eu stiam ca pana la 12 trebuie sa fiu la scoala sa semnez contractul de studii (contract ce-l primim in fiecare an de facultate).

Imi extrag jumatatea din casa cu graba si o calcam pana la facultate. Pe drum nu ne puteam da seama de ce naiba trage volanul catre stanga… dar tragea de numai, abia il controlam! Parchez in fata facultatii si - surpriza zilei: pana cat casa! In timp ce eu am fugit dupa contract, Caius dadea telefoane in disperare la toti cunoscutii care stim ca au masina.. asta pentru ca dragutul de ‘cumnatel’ a scos cricul din masina si a uitat sa-l bage inapoi (n-am nimic cu el, doar ca… chiar aveam nevoie de cric azi!).

Am revenit de la etajul 6 al facultatii - fara contract, nu era nimeni in cabinet - si am inceput sa cer cric prin parcare, si ca sa vezi - nici unul din sutele de studenti care au venit cu masina n-aveau cric… mai sa fie… Pana la urma ne-a salvat un instructor auto…

Dupa ce am rezolvat cu pana, mergem noi doi sa ducem adeverinta aia (aia dupa care am stat o saptamana pentru o stampila..) undeva aproape de centru. Vreau sa ii intind la tanti de la calor hartiuta si imi spune ca nu aici trebuia sa vin… ci in capatul celalalt al orasului trebuie sa merg! Uff… noroc ca nu mai aveam nici benzina in masina! Am plecat cu rezervorul gol sa cautam calorul. Nu l-am gasit, vaca in loc sa-mi suna un numar de strada, imi da ca reper un cartier intreg! Asa ca am facut o plimbare din aia kilometrica in cautarea unui.. anume bloc.

Pana la urma am gasit adresa… dar era inchis! Ca sa vezi noroc pe capul nostru… Am plecat acasa, ce sa facem. Bine ca a venit un prieten pe la noi, si au plecat baietii cu treburi prin oras si au dus si adeverinta aia nenorocita.

Asa ca azi am avut o zi de tot shit-ul. Asta ca sa nu mai spun ca mi-e casa plina de… lemne! de nu mai stiu pe unde sa le ascund… sper sa scap de ele curand…