Coltul meu de blog

Acesta este al 45-lea mesaj de pe blog Momentan sunt 115 comment-uri si… tocmai am implinit fix 4 saptamani de blogging

Cu ce-as putea sa ma laud: sunt printre putinii care au link cu follow, nu am decat articole scrise din capatana si tastatura mea si am reusit sa cunosc (vorba vine… ca doar lecturez) ceva persoane pe care le citesc cu placere in timpul liber.

Ce pot sa mai spun decat… Uiiiiiii!

Oare cui ii place sa mearga la medic..? In orice caz, mie nu!

Ieri mi s-a umflat putin partea de sus a nasului, intre ochi. Nu am dat prea mare importanta si am luat doar niste ampicilina… dar azi-dimineata cand m-am trezit abia am deschis ochii. S-a extins umflatura si imi acoperea deja o parte din ochiul stang. M-am speriat si m-am decis sa merg pana la medicul de familie.

Am luat-o pe Lala si am urces catre medicul nostru de familie. Ne si speriaseram ca poate nu ajungem la timp, avea orar pana la 4, iar noi am ajuns dupa ora 3. In sala de asteptare erau cateva persoane. Am zis ca poate le tine mai putin, le da doar tratamentul, le scrie retete si gata, scapa de ei mai repede, ca se apopie ora plecarii.
Gresit!

Am asteptat afara, langa usa, ca sa putem vorbi in voie, fara sa deranjam pe cei care asteapta. Intre timp au aparut doua fete cucuiete, venisera dupa o trimitere. Una din ele insista sa se bage in fata. Cealalta se pare ca a auzit de bun simt si a zis ca ea nu se baga in fata, ca asteapta la coada, asa e normal. Cea cu tupeul nesimtit - nu si nu - hai ne bagam in fata, ca ne trebuie doar o trimitere! Am trimis-o frumos la plimbare, i-am spus ca si noi stam doar dupa o motivare si asteptam, ca asta este! Au plecat fetele, le-am inchis gura.

Intram si noi in sala de asteptare ca se facuse cam frig afara. In timp ce asteptam noi, mai era o singura femeie in varsta inaintea noastra, mai apare un fenomen blond, o femeie, care se baga in fata cu nesimtire ca d-na doctor i-a gresit CNP-ul de pe reteta, si nu sta mult, numai sa ii puna stampila ca a modificat o cifra… Pai stai putin, dumneata nu ai auzit de coada? Se pare ca nu… a intrat in fata femeii in varsta si a mai si stat la povesti cu doctorita…

Dupa ce iese aia, intra si tanti cea varstnica… Mi s-a ridicat tensiunea cand am auzit ca sta si asta la povesti. Ma fir-ar sa fie, chiar era asa de importan sa sti ce mai face fiul doctoritei ACUM? Nu mai poti sa astepti pana deseara sau maine? Si stau alea la povesti..si rad.. si se amuza.. si eu cu Lala asteptam, ca doar timp e cacalau, si ce conteaza ca n-am mancat nici una nimic de azi-dimineata… stam la coada ca n-avem altceva mai bun de facut…

Urasc sa merg la medic. Intotdeauna stau cel putin o ora la coada ca cei dinainte stau la povesti nemuritoare in cabinet. Si doctorita e la fel de nesimtita ca le permite.
Esti doctor, ocupa-te naibii de pacientii muribunzi care abia asteapta sa le spui pe ce medicamente sa dea banii ca sa nu crape urmatoarea zi!

sau: Despre cum i-am dus gunoiul la vecina…

Am iesit azi pe usa, grabita, cu gunoiul in mana. Pubelele sunt in drum catre masina, nu ma costa nimic sa duc gunoiul.

In timp ce incuiam usa, aud voci la vecina de la apartamentul cu numar urmator. Incui si dau sa cobor, cand iese vecina cu o plasa cu gunoi: “Ooo, ce bine ca mergi jos, nu vrei sa imi duci si mie asta (aka - plasa plina cu gunoi…)…”

Fir-ar, ce era sa zic, l-am luat si m-am dus. Nu am timp sa ma supar si cu atat mai mult nu am chef sa se bosumfle vecina pe mine. Daca atat ii poate buca, asta este…

De cateva zile ma dor ochii. Nu prea vad bine si ieri la scoala a trebuit sa ma incrunt ca sa vad pe monitorul colegei mele…

Cand am ajuns acasa, bineinteles ca am pornit calculatorul si am inceput sa browsuiesc … cu ochelari.

Am ochelari de cativa ani. Pe parcusrs i-am schimbat de vreo 3 ori, am mai crescut si trebuia schimbata rama si lentilele.. Am aceleasi dioptrii ca la inceput: 0.5 la ambii (parca). Mici, dar destul ca sa nu vad bine cand sunt obosita…

Mutra mea cu ochelari se observa in poza…

Azi am incercat ceva mai altfel

Mamaliga cu ciuperci si branza

Ingrediente:

malai
ciuperci
branza

Cum se procedeaza: Se face mamaliga (se pune apa la fiert iar cand incepe sa fiarba se toarna malaiul incet si se amesteca incontinuu). Ciupercile se aseaza pe o tava (neunsa) iar mamaliga se pune deasupra, ca sa acopere ciupercile. Deasupra se rade branza si se da la cutor 20 de minute.

Inca o melodie veche, care mie mi-a placut tare mult cand eram mai mica: Mmmm

Na, ca s-a schimbat ora. Am vrut sa scriu asta la ora 4, azi dimineata, dar eram atat de obosita, incat am adormit pe la 1.

Ca o curiozitate, ora asta schimbata a fost introdusa in Romania dupa 1930. Demult si nu prea.
In zilele de azi, ora se schimba cam asa: ora de vara - in ultima saptamana din martie; ora de iarna - ultima saptamana din octombrie.
Ca inca o curiozitate, sau lamurire sau cum sa ii spun, pana acuma se schimba ora duminica spre luni, si ne intrebam eu cu Lala cum de anul asta se schimba sambata spre duminica (!?). Am gasit si raspuns: pentru ca suntem in UE si trebuie sa fie o concordanta intre ora noastra si ora altor tari

Uff.. azi a fost o zi comsi-comsa (sau cum se scrie…).
Intai sa ne referim la punctele forte, care m-au facut sa ma simt ca merita sa te trezesti de dimineata si sa te bucuri ca esti ..tu.

Primul lucru azi dimineata, ca tot omul ce se respecta, am aprins calcu si am intrat pe blog Am fost placut surprinsa de un mesaj al lui skreach, apaream si eu pe-acolo si m-am bucurat foarte tare sa vad ca sunt pe ‘lista alba’ a unora

Next, ar trebui sa precizez ca marti e ziua mamei mele si a tinut mortis sa si-o tina azi. Ea sta la bunica-mea din diferite motive si a vrut sa isi tina ziua acasa la ea, unde sta acum Lala (sora mea). Ok, ia tortul si prajiturile ia-l pe boyfriend si fugi la prietenul care sta 2 strazi mai incolo, fugi la benzinarie, ia-o pe mama si bunica si fugi cu toti acasa. Uita-te apoi cum pleaca cei 3 crai ai nostrii (boyfriendul meu, boyfriendul lui Lala si Sergiu) inapoi cu masina ca sa monteze pe ea alarma si inchidere centralizata (nu, nu am asa ceva pe masina…inca). Asta inseamna ca sunt nevoita sa stam toti (eu, Lala, mama si bunica) acasa sa facem mancare, prajituri etc etc. => “puncte puncte” invatat azi… uff!

Nu va inchipuiti ce obositor a fost. Sunt rupta de obosita si nu stiu cum sa mai fac sa ajung acasa… masina nu e gata inca (e atat de dezmembrata ca ti-i mila sa te gandesti numai la ea…). ‘Aia mari’ se uita la Dallas. Abia astept sa se termina sa ajungem cu totii acasa. Intre timp eu intru pe net… pe blog, of couse.

Partea a doua - cireasa de pe tortul de ciocolata - verific mailul. Din nou citesc un mesaj in care apar, ca sa zic asa E un fleac pentru Ramo sa scrie un mesaj kilometric, dar tocmai mi-a luminat ziua Chiar cand ma gandeam ca nu se mai termina odata…

E aproape gata sambata. Acus termina si baietii de montat minunea pe masina si vor veni sa ne ia acasa.

… sau telefoane celulare. Sau doar telefon. Simplu. Asa am ajuns in ziua de azi sa ne referim la aparatele fara fir cu care vorbesti cu alte persoane

Inainte mai auzeai pe strada si ‘caramida’. Muti umblau cu caramizi prin buzunare in timp ce altii se laudau cu un Siemens A50 sau cu un Nokia 3310. Telefoana bune, nimic de zis dar in comaratie cu ce e acum pe piata - un mic nimic.

Mi-am adus azi aminte de evolutia telefoanelor pentru ca am fost la un prieten care avea musafiri. Unuia i-a sunat telefonul. Era un Siemens A55. Cum mi-am dat seama? Dupa melodie.

Erau atat de putine telefoane mobile incat le stiai pe toate dupa sunet. Cand ii suna telefonul cuiva pe strada, imediat stiai ce telefon are. Acum e mai greu sa le deosebesti, nici daca te uiti la ele nu prea reusesti sa iti dai seama exact ce fel de telefon mobil e…

Primul meu telefon l-am cumparat in clasa a 10-a. Ai mei n-au vrut sa imi ia telefon asa ca eu am strans banutii de mancare pentru scoala si mi-am adunat 3 milioane de lei (vechi) si ceva sute de mii (tot vechi). M-am incapatanat sa imi iau telefon mobil si am reusit sa-mi cumpar un amarat de Motorola T190. Modelul ala mic care suna atat de ascutit incat iti doresti sa il tii pe silent tot timpul A costat 3 milioane fix, si am cumparat si o cartela cu numar, cu vreo 200 de mii.
Am fost tare mandra…
Eram ultima din clasa care si-a luat telefon.. ca restul colegilor aveau deja Aveau de la mami si tati direct… eu - indirect

Prin clasa a 11a ma tot batea la cap prietenul sa mi-l schimb. Am fost la piata (da.. in piata!) , l-am vandut pe T190 si am gasit un Siemens A55. Am facut o mica afacere bulgareasca, dar am avut telefon nou.

In clasa a 12-a un vecin isi vindea telefonul. Sony k300i. Si-asa aveam deja 2 numere, am zis ca-l iau. L-am luat si il am si acuma.

In afara de sony, mai ma un nokia micut. Nu stiu ce model e, dar e bun de tinut abonamentul in el

Azi e vineri! yupii!

Si ce alt mod mai bun de a te trezi poti sa ai decat… un mesaj de la persoana iubita

Iubesc ziua de vineri O am libera, adica nu am ore si deci am timp sa merg la shopping

Revin desera cu poze si detalii hi hi