Coltul meu de blog

Imi vine sa… sa…! dar ma abtin
De cand cu wordpress 2.7 numai probleme sunt cu siteurile.

Prima porcaria s-a intamplat aici. Am modificat cate ceva la layout, mie mi se parea ca arata fantastic dar la restul lumii se vedea ca partea dorsala. Am rezolvat.

A continuat sirul minunat de ghinioane cu retetele. M-a mancat sa instalez un plugin (imi pare rau ca nu mai tin minte care… l-am sters rapid), numai bine ca nu mai mergeau o gramada de facilitati ale wordpress-ului.

A venit upgrade la 2.7.1 … ma enerva mesajul din admin panel, ca altfel nu-l instalam. Numai bine ca versiunea era beta si nu mai mergea de nici o culoare sa programez un post… (fac treaba asta des la retete). Am gasit rezolvare, se pare ca era o eroare des intalnita pe blogurile ce rulau pe 2.7.1 (culmea ca doar la retete-vegetariene s-a intamplat).

Alta minunatie… am vrut sa arate site-urile de retete cat mai dragut. Am instalat pluginul “category icons”. Aveam cate o iconita potrivita fiecarei categorii. A fost frumos cat a durat,pana ieri.
Update-ul la wordpress 2.8 m-a intors pe dos. Nu puteam sa folosesc “quick edit”, nu puteam adauga categorii noi direct din mesajul ce-l scriam, nu puteam face update la pluginuri si (cireasa de pe tort) nici butonul de help nu mergea… Mai sa-mi cada cerul in cap mai lipsea

..si cand credeam ca totul e roz, totul e frumos, azi dimineata mi-a mai tras ghinionul o palma. Nici macar unul din siteuri nu mai functiona. Parse error peste tot, i think wordpress hates me

Acuma merg. Toate. Cerul e la locul lui, thank God! Sper sa stie si ghinionul asta ca toate au o limita.

Ca au 4 picioare sau 2, toate sunt egale, iar oamenii le respecta aici. De cand sunt in Italia n-am vazut nici un caine vagabond si nici o ‘pisica a strazii’. Deci se poate…

Nu demult s-a anuntat ca pentru a putea detine un caine, oamenii trebuie sa aiba un fel de permis special. Fac un curs unde invata cum sa se poarte cu ei si cum sa ii controleze sa nu fie agresivi. Se pune mare pret pe animale aici si incep sa cred ca nu sunt nebuna sa ma gandesc ca e ceva normal.

Aici nu exista (metaforic vorbind..) pui nou-nascuti aruncati la gunoi sau omorati (cand eram mica imi parea ceva de domeniul fantasticului sa aud treburile astea). Au fost cazuri in care oamenii au batut cainii sau i-au omorat, si risca puscarie de la un an in sus… sa nu mai vorbesc de amenzile care ii ard la buzunar pe stapanii de animale daca nu se prezinta cu ele la veterinar. Daca femela naste, puii sunt dati la cabinetul ‘doftorului de animale’, ca doar are cui sa ii dea mai departe.

Aici autoritatile nu se joaca cu chestiile astea, deci animalele sunt tratate asa cum se cuvine, inclusiv acasa.

E plin de persoane ce isi plimba cateii. N-am vazut nici unul sa tipe la caine sau sa ii dea vreo palma la fund, la fel cum n-am vazut vreun caine sa se fereasca de oameni. Sunt fara lesa doar cand alearga prin parcuri si ti-e mai mare dragul sa vezi ca animalele sunt respectate cum trebuie.

… n-am gradina, n-am nici floare In schimb ceva am.

Am… schimbat logo-ul. Deobicei nu fac astfel de anunturi pentru ca e clar ca se vede ceva schimbat; mi-am propus sa schimb imaginea din logo odata cu schimbarea anotimpului.

La scoala am invatat asa: anul are 4 anotimpuri, fiecare anotimp dureaza 3 luni. Lunile de primavara (primul anotimp) stiam ca sunt martie, aprilie, mai. Vara – iunie, iulie, august; toamna – septembrie, octombrie noiembrie si iarna, restul.
Asa ca de acum incolo la fiecare inceput de prima luna de anotimp, am sa schimb poza cu una.. de sezon.

Afara e o caldura de n-o poti duce, lumea merge deja la plaja, pe strazi miroase a flori, intuneric se face cand copii cuminti deja dorm, tonetele de inghetata sunt deschise pana tarziu, nu se mai poate dormi cu paturica, gheata merge de minune in paharul cu suc.

A venit vara

Din nou din seria “ce am vazut la televizor”, pentru ca nu se intampla nimic demn de povestit in rest (inca..).

Despre cartea recordurilor au auzit toate lumile deja. Bravo celor care isi au numele printre pagini, cu toate ca unii mi se par sariti de pe fix (sa iti risti viata, sanatatea sau organele – pana si cele genitale – ca sa ajungi sa iti faci numele public mi se pare putin cam deplasat, dar fiecare cu bibilica lui).

Totusi, pe langa cei care fac lucruri iesite din comun, in cartea recordurilor apar si oameni care – dupa parerea mea – nu au facut nimic special, doar ca s-au nascut; cum ar fi, familia cu cei mai multi membrii albinosi (sunt 5 frati albinosi), cel mai mic om din lume sau cel mai inalt om din lume, cel mai in varsta om din lume, etc.

Sunt intr-adevar o curiozitate, persoane speciale, au ceva iesit din comun dar.. n-au facut nimic concret. Nu s-au straduit sa faca ceva special si in nici un caz nu s-au chinuit sa se nasca mai speciali

Cu alte cuvinte, acesti oameni sunt intr-adevar altfel decat tot restul lumii, dar nu au abilitati speciale. Nu pot simti aceeasi implinire ca au realizat ceva ce altii nu pot sa faca.

N-am mai primit o leapsa din noiembrie anul trecut

Diana imi trimite una (cu toate ca nu obisnuiesc sa dau detalii de genul ) si am sa raspund.

1. De cate ori te-ai ars in relatii sentimentale?

Nu s-a intamplat. Au avut dreptate cei care mi-au spus de ce nu castig niciodata la lotto

2. Crezi ca poti sa reusesti in viata de unul singur?

Cred ca se poate, dar trebuie sa fie al naibii de trist..

3. Ai sedus vreodata?

Nu. Stau prea bine la capitolul ‘timiditate’ cand vine vorba de lucruri de genul

4. Ai fost indragostit de ideea de dragoste?

Sunt si in momentul de fata indragostita de ideea de dragoste. Pentru ca exista si o simt in fiecare zi

5. Ai gasit reteta pentru o relatie stabila?

Nu cred ca exista o reteta. Fiecare iubeste in felul sau, trebuie doar sa gasesti pe cineva ‘compatibil’.

Se intampla de multe ori sa primesc un nou comment la postul X. Si ma bucur cand cineva are o parere, fie ea buna sau rea, dar… cand sa ma bucur de acel comentariu constat ca e de fapt un sir lung de injuraturi.. de multe ori fara nici o noima, doar cuvinte urate aruncate.

La inceput ma speriam de astfel de comentarii, ma intristam si imi trecea cheful de scris. Pai cum sa reactioneze un incepator in ale bloggingului cand primele comentarii il fac cu ou si cu otet? Sa mai vrei sa scrii si alt mesaj si sa te injure lumea din nou? Sunt sigura ca unii au renuntat la blog tocmai din acest motiv, iar altii au mers mai departe invatand sa ignore pe cei ce isi exersau arta de a injura la ei pe blog.

Totusi, dupa aproape 2 ani de scris aici inca mai primesc astfel de comentarii. Nu ma mai afecteaza demult comportamentul unora de copil mic care in loc sa explice de ce nu e de acord cu ce am scris incepe sa ma face in fel si chip.

Arata-mi ca esti mai destept ca mine si demonstreaza-mi ca sunt o imbecila si gresesc, dar cu argumente (solide sau nu). O serie de injuraturi nu ma face decat sa sterg comentariul cu totul sau sa cenzurez tot ce te-ai chinuit sa debitezi si numai bine ti-ai stors creierul degeaba. Nu cred ca scopul unor astfel de persoane este sa ma invete cum sa injur mai cu stil, asigurat ceva nu le convine in mesajul citit.

Mi se intampla si mie sa gasesc cate un mesaj pe undeva care mi se pare cea mai mare tampenie citita vreodata, dar nu imi amintesc sa fi spus ceva urat, am ales 2 variante: ori inchid pagina si imi vad de ale mele, ori scriu un comentariu de bun simt prin care incerc sa ii spun persoanei respective ca ideile sale sunt gresite.

Este mai dureros sa faci pe cineva sa se simta prost argumentandu-ti parerea. Injurand ca la usa cortului nu se rezolva nimic. Va gandi la fel si maine..

Expresia asta avea un total alt sens pentru mine pana acum 2-3 zile, cand am dat din nou peste o emisiune la televizor in care se vorbea despre turci si obiciurile lor.Nu credeam ca mai exista asemenea barbari in ziua de azi… Filmele de groaza sunt nimic pe langa ce fac ei.

Ar trebui sa specific de la inceput ca nu este la fel peste tot. Sunt si acolo diferite religii si diferite traditii dar in anumite regiuni se intampla asa:

Fara doar si poate, femeia este un obiect sexual. Femeia serveste la facut copii si mancare. Pana aici nimic neobisnuit, doar sunt destui barbati care inca gandesc asa, dar femeile lor habar nu au cu cine se casatoresc (deja imi imaginez epoca de piatra), barbatul este ales de catre capul familiei, adica tata lor, iar tinerii insuratei se vad pentru prima oara chiar in ziua nuntii.

Obiciuri ca obiceiuri dar.. chiar asa? Chiar nu le pasa parintilor fetei peste cine da? Raspunsul este nu, pentru ca daca fetei nu ii convine barbatul ce i l-a ales tat’su, este perfect normal ca tatal sa isi omoare fiica! Mai rau, ca sa nu faca totusi puscarie, il poate obliga pe fratele mai mic al fetei sa o omoare (daca nu are 18 ani nu va face micul criminal puscarie, si nici nu poate refuza sa isi omoare surioara cu sange rece pentru ca ii interzice religia) sau o poate chinui pana se sinucide.

Ma mir cum de mai exista femei in tara lor. Sunt si neveste batute crunt, violate de barbatii lor si asa mai departe care au fugit si duc o viata vai de capul lor. Se ascund si traiesc zi de zi cu frica sa nu fie gasite ca sa nu fie ucise.
Inclusiv copii sunt niste unelte. Sunt nascuti ca sa aiba cine munci in familie…

Daca femeile din tari ‘normale’ o duc greu dupa o despartire sau o experienta nasoala, nevestele turcilor sunt crutate de suferinta.. de tot, si nimeni nu le poate face nimic pentru ca asa le dicteaza religia, sa isi spele onoarea familiei cu sange.

Asta se stie deja de mult timp dar inca nu incetez sa ma mir de ce poate debita omul in ziua de azi.

Ma uitam aseara linistita la televizor si dau peste un interviu luat unui pedofil. Mi-a sarit mustarul pe toti peretii. Ratatul (ca nu pot sa-l numesc barbat) vorbea calm despre viata lui privata iar femeia ce ii lua interviul il asculta fascinata… Daca eram in locul ei ii taiam barbatia, incepeam cu varful, capul si continuam sa i-o ciopartesc pana nu mai ramanea nimic!

Era timid de mic, saracutul, si nu putea sa se apropie de fete din cauza rusinii. Asa ca a gasit o varianta mai simpla: nepotelul, pentru ca nu s-a plans niciodata. Si acuma ii pare rau si stie ca a gresit… Si traumele nepotului cine le repara? Nu i-a zis oare nimeni idiotului ca exista site-uri pentru adulti, reviste sau chiar femei care lucreaza in constructii si fac trotuarul.

Dobitocii astia nici nu merita sa respire acelasi aer cu restul lumii pentru ca nu au nici o scuza. Si stau si ma minunez oare de ce nu i-a fost luat interviul dintr-o celula? De ce violatori de genul asta sunt inca in libertate? Pentru ca traim intr-o lume bolnava si poate pentru unii un monstru de genul asta are doar nevoie de putin ajutor…

Imi bat capul de ieri sa creez sitemap-ul intr-un mod anume si nu reusesc… Nu vreau sa fie plin de linkuri, vreau sa semene cu rss-ul si nu reusesc nicicum.

Am tot schimbat setarile si nu-i dau de capat. Sunt in dilema…

Sunt foarte foarte multe persoane care se intreaba lucrul asta, “cum sti ca te-ai indragostit”. Raspunsuri am auzit cu gramada, si eu ma intrebam asta la un moment dat. De la “sti pur si simplu” pana la “simti fluturasi in stomac”, asa ca ce urmeaza sa scriu as putea spune ca e pregatit de cativa ani

Fluturasi in stomac eu n-am simtit, in schimb mi s-au intamplat altele, cum ar fi, de exemplu, sa imi vina sa zambesc de fiecare data cand vad persoana iubita. Nu conteaza ca tocmai m-am certat cu cineva sau ca sunt nervoasa ca nu-mi iese ceva cum trebuie, cum il vad zambesc instantaneu fie ca vine acasa de undeva, fie ca iese din baie…

Daca se intampla ca in exemplul de mai sus, sa fiu suparata, ii spun despre ce e vorba. Inca un semn de “am incredere sa iti spun ce mi se intampla”. Nu sunt multe persoane la care povestesc prea multe lucruri personale, dar persoana iubita este clar una dintre ele, daca nu cea mai ‘privilegiata’, ca sa spun asa, sa stie tot ce mi se intampla, pentru ca am incredere ca nu spune mai departe la oricine si poate sa ma ajute.

Este perfect normal sa dormi cu persoana iubita in acelasi pat. Daca o iubesti o iei in brate cu drag si in loc de un banal ’somn usor’ ii spui te iubesc, la fel cum iti vine sa inchiei o conversatie la telefon, de exemplu.

Sa trecem si la apelative. Punem raul in fata, adica se poate intampla sa exista discutii in contradictoriu. Mie nu mi se pare normal sa cataloghez persoana iubita ca fiind idiot sau bou. Certurile in cuplu cred ca se pot rezolva si fara minunatele apelative.. La fel de  bine se pot evita pentru ca odata ce iubesti inseamna ca poti sa ii accepti si defectele.
Apelativele care le spui cu drag (puisor, iubi, bombonica sau mai stiu eu ce..) cred ca au si ele rolul lor. Daca dupa un timp indelungat in care ne chemam doar cu apelative jumatatea mi s-ar adresa cu numele, imediat m-as gandi ca ceva nu e in ordine si m-as speria..

Ar mai fi exemple dar fiecare poate simti altfel. In mare ideea e ca atunci cand iubesti simti ca persoana de langa tine e cea mai speciala